Doru POPOVICI

Da, am câştigat. Da, a fost „o victorie de trei puncte” (!?), cum a grohăit comentatoru' lu' Peşte al TVR, la interviul de după meci cu Maricica. Apropo: dacă tot s-au inventat şi victoriile de 2, 1 sau 0 puncte, s-ar fi cuvenit ca măcar în engleză acelaşi individ să poată bolborosi ceva cât de cât inteligibil, şi nicidecum să-l ia încă de la început pe Ranieri cu „Hello, Mister!”. E un mister pentru mine cum reuşeşte ditamai instituţia să-i adune în Redacţia Sport pe toţi neisprăviţii, de zeci de ani încoace. Vi-i mai amintiţi pe numiţii Anton Groman (analfabetul cu rugby-ul), pe Emanuel Valeriu, turnător cu acte-n regulă, odihnească-se în pace, pe Ionel Stoica zis „Chioln”, că aşa-i ieşea pe gură oraşul ăla nemţesc, şi pe încă mulţi alţii? În sfârşit, să ne ocupăm de fotbal, nu de paraziţi. Aşadar, România a debutat cu victorie la ipoteticul favorit al grupei de calificare, ceea ce nu poate decât să ne bucure. Ca bonus, Ungaria, cea cu care, tot ipotetic, trebuia să ne batem pentru locul 2, cel care duce şi el direct în turneul final, a luat-o acasă, scor 1-2, de la Irlanda de Nord. Inutil să mai spun că Ungaria a fost perfect penibilă, Irlanda de Nord profitând, la golul decisiv, şi de brambureala permanentă din apărare, dar şi de inferioritatea numerică a gazdelor. Dacă vorbim despre inferioritate, atunci s-ar cuveni să lăudăm Naţionala noastră care a reuşit, preţ de aproape o repriză, să nu ia gol jucând în zece. Dincolo de tâmpenia nemărginită a lui Marica, se cuvine să arătăm, pentru a fi fair până la capăt, că Grecia n-a jucat absolut nimic. Nici în superioritate n-a avut vreo ocazie mai acătării, bara aia din final fiind mai degrabă rezultatul unui moment de visare al apărării noastre. România n-a jucat nimic, norocul nostru fiind că Grecia a jucat încă... mai nimic! Aşa cum se arată lucrurile, probabil că ne calificăm lejer. Da' fotbal când o să jucăm?