Ne place sau nu (mai degrabă nu!), iar avem meci cu Grecia. Şi nu unul oarecare, ci ditamai startul în preliminariile unei noi competiţii, a doua ca importanţă la nivel de ţară, Campionatul European. Proaspetele amintiri legate de confruntările noastre cu grecii încă ne apasă pe noi, toţi cei care suferim de o grămadă de vreme pentru Naţionala care a încetat, de fapt, de mult să mai fie a noastră, devenind proprietatea privată a unei bande al cărei Capo era Naşul, iar prim beneficiar chiar campionul necalificărilor la nivel mondial, numitul Piţi, lasă-ne! Nu ne-a lăsat, deşi schimbarea la vârful Federaţiei impunea această măsură profilactică, dacă tot era vorba de însănătoşirea fotbalului nostru. Ejectarea lui Piţurcă, sub indiferent ce formă (amiabil, rupere de contract, eventual chiar şut în dos cum a luat şi Kassai) era nu numai necesară, ci şi obligatorie. Nefăcând-o, Burleanu devine nu doar complice, ci chiar principal artizan al următoarei necalificări, pe deplin plauzibilă în condiţiile date. Hai să vedem unde ne aflăm noi, şi unde grecii. Aşadar, ei s-au calificat la World Cup şi, logic, noi nu, că doar ei sunt cei care ne-au eliminat. 1-0 pentru ei. La World Cup, au produs o mare surpriză, depăşind faza grupelor şi intrând astfel în rândul primelor 16 echipe din lume. 2-0 pentru ei. După care ei... au schimbat antrenorul! Clar, 3-0 pentru ei. Noi, de bine ce nu ne-am calificat, l-am păstrat pe neisprăvit. S-a făcut deja 4-0. Ei bine, de la scorul ăsta pornim noi într-o nouă campanie de, evident, necalificare. Asta, cu toate că de data aceasta se califică direct primele două clasate, ba şi unele din ocupantele locurilor 3 în grupe. Cu Piţurcă-n moţ, evident că nu ne putem aştepta să-i vedem pe ai noştri jucând şi fotbal, ci doar să umple poarta cu propriile dosuri, în speranţa cretină a unui 0-0, „dătător de speranţe”.