Ziua de astăzi îmi oferă spaţiu berechet pentru avancronici. Diseară joacă Simona şi Steaua, în ordine cronologică, alfabetică şi cam atât, deocamdată. Încep şi eu cu Simona, care a şi scăpat de adversarele „pe hârtie” din tururile doi şi trei. Astăzi joacă împotriva unei jucătoare slovace, Cepelova, cea care a scos-o în primul tur pe mai bine clasata Torro Flor, iar apoi, pentru că nu suntem setaţi pentru o înfrângere în faţa Cepelovei, are certitudinea că n-o va întâlni pe o altă jucătoare spaniolă, Muguruza, eliminată şi ea la prima înfăţişare. Acest lucru nu-i chiar de colo, căci Muguruza a fost capabilă s-o învingă pe ditamai Serena la Roland Garros, cu un dublu 6-2! Ei bine, traseul Simonei a fost deja curăţat şi de această jucătoare, una mai periculoasă decât potenţiala adversară din optimi, Venus Williams. Dar să nu mergem prea departe cu calcule inutile. Indiferent de cine iese şi cine rămâne, eu ştiu una şi bună: Simona va câştiga US Open! Ca să-mi las o portiţă deschisă, nu neapărat anul ăsta...
Seara va continua cu un meci complicat al Stelei, poate cel mai complicat. Dar aşa se prefigura şi cel de anul trecut de la Varşovia, şi nici nu ne dezmeticiserăm că Stanciu şi Piovaccari făceau deja 2-0! Nu era nici pe departe floare la ureche, dar aşa se scrie uneori povestea meciurilor echilibrate. Acum, orice poate face diferenţa, în orice direcţie: o bară, o deviere, o greşeală – de fundaş sau de arbitru. Steaua are, totuşi, un avantaj: un eventual gol reuşit adaugă o uriaşă povară psihologică pe umerii adversarilor. Bulgarii au văzut ce-i poate pielea lui Sânmărtean şi e de aşteptat că-i vor pregăti un tratament aparte. Bineînţeles, iepurele poate sări din altă parte, l-aş nominaliza pe Tănase, însă m-am fript de prea multe ori cu aşteptări exagerate de la el. Nemulţumitul Chipciu – dacă vocile cele mai sonore sunt la popreală, trebuia să preia cineva rolul, nu? – va lipsi de la Sofia, deci Keşeru are ocazia de a arăta că atacantul veritabil nu trebuie căutat departe.