De ce n-o bagă pe Paula Iacob?

Indiscutabil, cea mai de succes poveste a începutului de sezon fotbalistic este cea a lotului Stelei. Nu e neapărat vina mea că atac pentru a mia oară subiectul acesta, ci mai degrabă a celor care se ocupă concret de această problemă, fie ei liberi sau în puşcărie, fie că se numesc Argăseală sau altfel, fie că au habar sau nu de ce o echipă de fotbal este alcătuită în primul rând din fotbalişti. Obiceiul european este ca în perioada dintre un campionat şi altul echipele să-şi primenească loturile, iar unele şi conducerea tehnică. Desigur, după analize temeinice şi în funcţie de obiectivele atinse sau nu în ediţia precedentă, precum şi de cele urmărite în cea nouă. În cazurile cele mai fericite, din procesul de vânzare-cumpărare echipele ies nu doar întărite, ci şi cu un profit bănesc. Desigur, există şi echipe la care banii nu contează: Real Madrid, Chelsea, PSG sunt doar câteva din cele 10-15 aflate în această postură privilegiată. La echipele unde nu sunt bani cu nemiluita, se încearcă echilibrarea situaţiei: mai vinzi, mai cumperi, totul la preţuri modice. Valoarea fotbaliştilor fiind tot cam aşa. Există, însă, şi excepţia la nivel mondial. Ea se numeşte Steaua Bucureşti. Este o echipă care de vreo 20 de ani colectează, an de an, nişte milioane de dolari din prezenţa (bravo ei!) în cupele europene. Tot anual, atunci când se găsesc clienţi, vinde tot ce poate. Mai vin şi de aici ceva bani. Una peste alta, în ultimul an a adunat vreo 22 de milioane de euro din cupele europene, iar până la totalul de vreo 40 a vândut jucători. De cumpărat, a cumpărat de câteva sute de mii. Rămân, dacă scădem salarii şi alte cheltuieli, vreo 30 de milioane. Unde dracu' or fi banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei, din moment ce Steaua aduce doar „gratuităţi”, adică din ăia care ştiu că „Steaua nu se refuză”!? Eu cred că diferenţa se află în buzunarele lui Pavel Abraham şi ale Paulei Iacob. Păi, dacă Becali o plăteşte din banii UEFA, de ce oare n-o bagă şi în teren pe Paula Iacob?