În ordine cronologică, primul meci din returul Europa League de joia trecută a fost cel al Astrei Giurgiu. Uşor relaxaţi după victoria categorică din meciul tur, astralii au înscris totuşi primii şi la Liberec, după care s-au văzut egalaţi şi chiar conduşi cu 2-1. Cehii ar mai fi avut nevoie de încă 3 goluri pentru a se califica, lucru aproape imposibil în principiu, dar în sport s-au mai văzut răsturnări din astea, aşa că ai noştri s-au scuturat ca (pardon) calul lui Harap Alb şi au întors-o şi ei, dar definitiv, de la 2-1 la 2-3. Entuziasm fără frontiere, avem echipă, avem valoare şi nici la bască nu ne doare. Prilej de delir şi pentru mine, chiar în ziua următoare, când tragerea la sorţi i-a adus Astrei pe Lyon: că ăia nu mai sunt ce-au fost, că abia de au prins locul 5 în ultimul campionat, că ei n-au un Fatai etc. Numai că nici nu ne domoliserăm bine după fericirea de joi, că a venit etapa de duminică. În care Astra a jucat tot în deplasare, la Botoşani, în faţa găinii supreme din primele două etape. Căreia, o bună bucată de timp, n-a reuşit să-i înscrie măcar un singur gol, deşi găina mai era şi şchioapă, adică rămasă în 20 de picioare în loc de 22. Nu trecuseră nici 72 de ore (adică 3 zile) de la succesul de joi, aşadar minunea a durat puţin peste 2 zile juma'. Timp în care mi-a fost dat să o văd şi pe Lyon jucând în prima etapă de campionat. Drept urmare, retractez cele scrise pentru ziarul de sâmbătă şi susţin că Astra n-are nici o şansă să ajungă în Europa League... decât dacă ceea ce am văzut la Botoşani este o tentativă (perfect pusă în scenă!) de a le adormi vigilenţa ălora, cărora li s-a sugerat că Astra are un portar care se-ncurcă în propriile-i mâini şi picioare, nişte fundaşi care se feresc de mingi, mijlocaşi care nu ştiu să paseze şi absolut pe nimeni în atac. Eu zic să le-a ieşit: Lyon o să creadă că ăştia-s nişte fraieri cărora pot să le dea vreo 7... şi abia dacă le vor da câte 3 în tur şi în retur!