Deşi avem o mulţime de motivepentru a fi nemulţumiţi de campionatul nostru, să ne imaginăm ce aşteptări ar putea avea un suporter ucrainean de la competiţia din ţara sa. Asta presupunând că îl mai interesează cu adevărat fotbalul, când evenimente scăpate de sub control îi ameninţă identitatea naţională. Sau, ca să nu ne mărginim la abstract, casa şi viaţa. În această ţară fotbalul este un fel de pretext pentru normalitate, situaţia nu poate fi atât de gravă din moment ce ne arde de fotbal, nu? Dacă doborârea unui avion de pasageri este un incident cu şanse mici de a se repeta, în schimb atentate ca acela în care şi-a pierdut viaţa un preşedinte de club (este vorba de Vorskla Poltava, fosta adversară a lui Dinamo Bucureşti, în urmă cu câţiva ani) au toate şansele să devină un modus operandi. Mai mult decât persoane reprezentative, şi echipe sau stadioane pot deveni potenţiale ţinte. Şi atunci, ce sens mai are un campionat sub asediu? Păi în situaţia asta, brazilienii autoexilaţi ai lui Mircea Lucescu sunt chiar de înţeles. O parte s-au lăsat convinşi să revină, dar fapt e că echipa din Doneţk nu mai poate juca în regiunea de baştină. Iar la Lvov, acolo unde şi-a stabilit cartierul general, ca şi peste tot unde se va deplasa, trebuie să fie cu ochii în patru. Nu cred nici că patronul Ahmetov mai are fotbalul între priorităţi, de aceea s-ar putea ca actualul sezon să însemne sfârşitul poveştii de succes a lui Şahtar, odată cu ducerea la bun sfârşit a contractului de antrenor al lui Lucescu, lucru rarissim în lumea tehnicienilor. Revenind în prezent, e greu de crezut că se va ajunge până la un conflict deschis, dar situaţia existentă se poate perpetua, adăugându-se astfel pe harta lumii o altă zonă de conflict pe termen îndelungat. A-ţi face meseria de fotbalist sau antrenor în asemenea condiţii presupune riscuri inacceptabile, aşa că mai devreme sau mai târziu vom asista la un exod din prima ligă ucraineană. Pe de altă parte, apar reacţii oficiale ale unor politicieni din Germania şi Anglia, care neagă Rusiei dreptul de a mai organiza viitoarea ediţie a Mondialului. Deocamdată, această părere nu este împărtăşită şi de FIFA, pe care Putin a ştiut s-o fidelizeze.