Gabriel MANȚĂ

Este a treia oară când urmăresc Steaua antrenată de Costel Gâlcă în acest sezon, adică meciurile oficiale, mai puţin cel din Cupa Ligii. Deşi slăbiciunile ar fi trebuit să fie evidente după plecările unor jucători importanţi, se poate spune că Gâlcă le-a camuflat destul de bine. Steaua poate naviga şi aşa până la un punct, iar acel punct este reprezentat de grupele Ligii Campionilor. Dacă ajunge acolo, actuala echipă n-ar aduna nici măcar acele trei puncte din sezonul trecut. Din coloana vertebrală care formează o echipă, portar-stoper-mijlocaş central-vârf, de la Steaua s-a eliberat fiecare poziţie, ba chiar două la mijlocaşii centrali. Dacă în apărare au apărut înlocuitori pe măsură, Arlauskis şi Varela, la mijloc şi în atac încă se caută o formulă. Aducerea lui Lemnaru, aflat în căutarea timpului pierdut, poate fi o găselniţă interesantă, inclusiv ca variantă de pe bancă. Gâlcă a rămas acelaşi om de bun simţ (fiind leat cu mine, am avut prilejul să-mi dau seama de asta în câteva meciuri jucate împotriva lui la juniori), însă acum, ca antrenor al Stelei, pare excesiv de modest, de supus. N-aş vrea să se înţeleagă că numai reţeta de trâmbiţă a lui Reghecampf e viabilă, dar nici cu o atitudine perpetuu recunoscătoare parcă nu merge. Asta pe lângă calităţile specifice de tehnician, pe care Gâlcă trebuie să le probeze în acest sezon. Referitor la meciul cu norvegienii, am văzut la ei exact ceea ce vedem de multe ori la echipele noastre când întâlnesc adversari mai bine cotaţi: o senzaţie că s-ar putea, dar lipseşte ceva, poate o încredere mai mare în propriile posibilităţi. Mi-ar fi plăcut să intre şi puştiul acela de 15 ani, Martin Odegaard, ăla chiar mi s-a părut a fi un talent dublat de personalitate.

Pentru Steaua urmează numita Aktobe, o ciocnire cu dus-întors, ceea ce nu vrea să însemne tur-retur. Primul meci se va juca în Kazahstan, asta fiind un avantaj, zic eu, eventualele daune putând fi remediate în cunoştinţă de cauză pe Arena Naţională. Până atunci ne vom delecta cu prima etapă din campionat, acolo unde aproape orice echipă se poate împiedica de un titlu, din greşeală.