Gabriel MANȚĂ

Stimaţi cititori (sau consumatori, dată fiind denumirea) ai rubricii de fotbal pe pâine, dacă nu mai spuneam o dată, acum ceva ani, că tenisul e pe cozonac, ar fi trebuit s-o spun acum. Aţi văzut cu toţii, sper, finala masculină de la Wimbledon. Ştiu, nu orice meci de cinci seturi are suspansul inclus, ştiu şi că Roger Federer a mai fost coautor al unor scenarii în cinci acte, de două ori cu Nadal, o dată cu Roddick. Dar... poate că această finală cu Djokovic a avut o încărcătură aparte. Poate este ultima dată când îl vedem pe Federer luptând cu un trofeu de Slam pe masă. Da, ştiu, îi tot cântăm prohodul şi el nu se dă dus. Şi cine ştie câte lecţii ne va mai servi maestrul elveţian! Duminică ar fi putut fi rege unic al Wimbledonului, singurul cu 8 titluri la cel mai vechi turneu din lume. N-a fost să fie, nu pentru că n-ar fi meritat, nu pentru că adversarul său n-a meritat, ci pentru că... adevărul este că nu-şi are rostul vreo explicaţie tehnică. Sigur că Roger a întors meciul de la groapă, sigur că a avut minge de break în decisiv, sigur-sigur. Eu, unul, am două regrete. Că nu s-a jucat pe iarbă, ci pe bătătură. Şi be... că Nole a apelat la o tactică paralelă cu tenisul, tocmai aici, în sanctuarul acestui sport, şi tocmai în faţa celui care nu s-a pretat niciodată la tertipuri. Sârbul ştia că trebuie să-l întindă pe Roger în peste trei ore, peste patru era ideal. Nu insinuez nimic în legătură cu accidentarea, n-avem de unde şti noi ce-a fost acolo, dar Nole a fost auzit când i-a spus unui copil de mingi s-o lase mai moale! Să trecem mai departe glumind, s-o fi gândit la noi, să petrecem mai mult timp în compania tenisului de calitate.

Două regrete şi referitor la partea feminină din tenis. După ce am desfiinţat-o pe Şarapova pe motiv că a bătut-o pe Simona cu strigături la RG, acum ne-am bucurat de eşecul lui Bouchard în finala cu Kvitova, pe motiv că este mai băgată în seamă de presă decât Simona noastră. Păi însăşi Simona noastră a ales asta atunci când şi-a făcut acea operaţie! Dacă şi-ar fi dorit, ar fi putut apărea cu antemergători prin toate revistele lucioase. Dar ea a ales tenisul. Iar Bouchard este răsfăţată de presă nu numai pentru faţa de păpuşă, ci şi pentru că ştie şi ea ceva tenis. La vârsta ei, Simona noastră nu conta în tenisul mare! Hai să ne respectăm mai mult adversarii, ne-am respecta pe noi. Desigur, nici să cădem în cealaltă extremă. Scuze, nici nu există acest pericol, extrema aia e rezervată unui singur om, acelaşi despre care spuneam că-şi bate propriul personaj. Iată cum se exprima specimenul Radu Banciu în emisiunea-i televizată, după meciul Simonei cu Bouchard: „Am văzut-o şi pe nenorocita noastră cum se agăţa ca înecatul de pai. I-a salvat cinci mingi de meci copilei ăleia! Bine că a pierdut, am putut să beau şi eu liniştit un pahar de apă”! Cine-i nenorocitul aici?