Fără tragere de inimă, am subscris aproape total la teoria colegului de rubrică privind propulsarea Braziliei spre titlul mondial. Dacă gazdele ies într-o fază prematură, microbiştii vor sări într-o clipă în cealaltă barcă şi restul competiţiei s-ar disputa într-o ţară sub asediu, cu armata înconjurând hotelurile şi stadioanele. Un licăr de speranţă întrevedeam, totuşi: în finală ar putea câştiga adversarii, care vor fi ei. Ca în 1950, toată lumea şi-ar fi luat apoi tălpăşiţa dintr-o ţară aruncată în marasm.
Dar iată că FIFA nu mai deleagă la optimea cu Chile un asiatic care nu ştia engleza, ca la deschiderea cu Croaţia, ci pe un englez de la mama lui, Howard Webb. Ăsta ştia cum e să pleci de la un Mundial în urma unui gol înscris cu mâna, aşa că a anulat reuşita lui Hulk pentru o atingere minoră cu braţul, la preluare. Iar Brazilia a fost lăsată să se chinuie... Şi ce s-a mai chinuit! Am văzut cu toţii că Seleçao şi-a pierdut farmecul acela numai al ei, pe care îl avea chiar şi când pierdea. Lângă Neymar, care e al doilea vârf, Scolari nu a putut propune un atacant adevărat, de certă valoare. Fred era valabil cu 4-5 ani în urmă, când Lyon însemna ceva în fotbalul european, iar apogeul lui Jo a fost la o echipă moscovită! Hulk a jucat mai retras, dar el nu este un jucător tipic brazilian, e un fel de tanc. Ce risipitor Robinho, la 30 de ani putea fi tartor în această echipă! Sau Pato, dispărut de pe firmament la nici 25 de ani!
În fine, fapt este că la acest meci Brazilia a rămas pe mâna ei, ceva atât de normal încât nu ne părea posibil. Şi am văzut ce i-a calificat: nişte amărâte de bare. Mai întâi transversala s-a opus lui Pinilla, când meciul era la scăpătat, şi apoi o bară laterală din care a ricoşat atât de parşiv mingea, la acea ultimă lovitură de departajare. Teoria mea cu eficienţa la penalty-uri a portarilor mai scunzi s-a verificat, adică Bravo a apărat două şuturi, Julio Cesar doar unul, însă la final a exultat ultimul.
Una peste alta, nu-i exclus ca acesta să fi fost momentul de cumpănă pentru brazilieni, care să se descurce mai convingător cu adversarele mai bine cotate.