Năucitor

Povestea aia cu chinezoiul care cică a dat colţu' pe motiv de epuizare fizică provocată de urmărirea la televizor a meciurilor de la World Cup nu stă deloc în picioare, din moment ce decesul s-a produs în prima zi „lungă” a competiţiei (după meciul Olanda – Spania, adică), fiindcă în ziua inaugurală fusese un singur meci, Brazilia – Croaţia, deci n-avea când să se ofilească până la deces. Poate că mai pierduse săracu' de el vreo 14.000 de nopţi pe calculator sau la păcănele, dar în nici un caz vinovat nu e „Mondialul”. Oricum, important e că presa din România a pus botu' la ştirea asta de mare deschidere spirituală, ceea ce mă face să cred că zilele astea urmează şi ceva „tocşăuri” pe problemă, cu invitaţi: doctorul Mencinicopschi, Paula Iacob, Florin Condurăţeanu şi Ogică. 

Până atunci, indiferent de câţi chinezi or să mai moară, mă simt obligat să vă spun că nici eu nu mă simt prea bine. Ideea nu e că am de gând să mă car şi eu, dar era cât pe ce să nu citiţi acest comentariu (ci, eventual, unul de-al colegului Gabi Manţă), întrucât nesomnul dus la extrem din ultimele patru nopţi m-a făcut să pierd şirul zilelor. Noroc de un coleg de cancelarie care m-a întrebat în timpul Consiliului profesoral ce am de gând să scriu pentru mâine (azi, pentru dv.) şi astfel mi-am adus aminte că e rândul meu la scris rubrica. 

Zău că e greu să te ţii treaz până la 3 în fiecare noapte, dar rău cu adevărat e că ultimul meci al fiecărei nopţi de până acum a fost, fără excepţie, şi cel mai prost din cele trei ale fiecărei zile. Mă consolează cumva faptul că nu numai eu sunt năucit de nesomn, ci chiar şi unii fotbalişti, sau chiar echipe întregi. Deşi la ele nu se pune problema nesomnului, desigur. Atunci, ce? Păi, cred eu, clima braziliană e cea care îi epuizează pe mai toţi cei prezenţi la World Cup. Dincolo de oboseala multora dintre jucători, provocată de startul World Cup la foarte puţin timp după terminarea competiţiilor interne (deşi, privindu-i pe olandezi şi pe nemţi, teoria asta nu stă în picioare), în Brazilia se pare că este greu de jucat din cauza umidităţii excesive din atmosferă. Am văzut echipe care de obicei aleargă de rup pământul vlăguite încă din startul partidelor; jucători care transpiră leoarcă încă din minutul 2; jucători cu crampe musculare mai multe şi mai dese decât am văzut vreodată. 

E un campionat năucitor nu numai prin rezultatele deja înregistrate în câteva meciuri, ci şi la propriu, atât pentru noi, telespectatorii (ceea ce nu contează), cât şi pentru sportivi, iar asta e grav. Dar în 2022, la arabi, oare ce ne aşteaptă?