Gabriel MANȚĂ

Eram foarte curios cum se va prezenta grupul “realiştilor” din echipa Portugaliei. Exact, la acelaşi nivel cu spaniolii de la Real! Tot cădere cu zgomot, la 4 goluri diferenţă, Germania fiind responsabilă. Poate şi arbitrul, dar nu atât pe cât reclamă lusitanii. Că doar n-or să recunoască faptul că au fost praf… E drept Pepe n-a lovit violent, dar el are statutul de eliberat condiţionat, ajunge să dea un brânci şi se alege cu pedeapsă de recidivist. Şi, până la urmă, ce caută un jucător să facă reproşuri unui adversar căzut, frecându-şi freza de fruntea lui? E banal, dar atât de sănătos acest îndemn pe care mulţi antrenori îl strigă jucătorilor, încă de la juniorat: vezi-ţi de jocul tău! Şi, altă vorbă sfântă, arbitrului să nu-i oferi pretexte. Depăşind momentul Pepe, nici restul coechipierilor săi n-au oferit cine ştie ce, parcă îşi atinseseră vârful de formă în barajul cu Suedia. În condiţiile astea, fără nici un punct de sprijin de nicăieri, nici Ronaldo n-a fost în parametri. Unde s-o fi pierdut nebunia de la acel 4-0 pe terenul lui Bayern, cu destui adversari comuni? Atunci a avut încrederea de a executa o lovitură liberă pe sub zid, acum abia a prins o dată cadrul porţii… Nu ştiu dacă vom mai vedea curând o vedetă tip locomotivă, ca Maradona, să tragă echipa după el. Nici fotbalul nu mai e acelaşi. Cât despre nemţi, îi umflă prea tare scorul, ca şi pe olandezi. Păcat de accidentarea lui Reus, jucătorul cel mai aparte din naţionala Germaniei.

Şi Franţa a făcut scor, dar cu adversar de cu totul alt calibru, Honduras. Cocoşii nu par a fi de cursă lungă, ar fi culmea să ajungă în semifinale după ce fotbalistul lor reprezentativ, Ribery, a fost nevoit să rămână acasă. Teribilă trebuie să fi fost dezamăgirea pentru el, după speranţele năruite rând pe rând la Balonul de Aur, în Liga Campionilor şi acum la Mundialul brazilian. Cât despre Argentina, am remarcat dorinţa mare a lui Messi, în contrast cu apatia arătată la Barcelona, dorinţă acoperită doar parţial în realizări. Dar nici el n-a fost secondat de colegi, di Maria departe de a fi decisiv, ca deunăzi, la Real, iar Aguero – mai degrabă la alibi.