Gabriel MANȚĂ

Pusesem totul la cale, încă de-acum câţiva ani. Împreună cu un prieten, ziarist sportiv, fireşte, urma să vizităm fotbalul la el acasă. Şi dacă România nu se califică? Am căzut de acord că naţionala lui Piţurcă mai mult ne-ar fi încurcat. Însemna să stăm priponiţi într-o zonă anume, iar noi ne doream să colindăm. Fie, am conchis noi, generoşi, ciocnind berile, lasă-l pe nea Piţi să ne califice, că noi ne vedem de ale noastre. De scris, am fi scris pe rând, o zi unul, o zi altul. „Şi noi am fost pe contul nostru”, aşa s-ar fi numit. V-aţi dat seama unde băteam, la „Şi noi am fost pe Conte Verde”, a lui Ioan Chirilă. În primul rând pentru că da, finanţarea s-ar fi făcut cu credite, câteva mii de Euro fiecare, după cum ne evalua banca. Socoteam că ne descurcăm cu oricât, nu eram pretenţioşi. Iar în al doilea rând, urma să călătorim întocmai ca în cartea lui nea Vanea, echipa României îmbarcându-se pe pentru Mondialul din 1930 pe transatlanticul Conte Verde. Nu mai există acum transatlantice, dar o descurcasem şi pe-asta, am fi urcat la bordul unui vas comercial la Catania sau Messina. Păi fie şi numai călătoria asta, cu botezul tradiţional la trecerea Ecuatorului, ar fi făcut toţi banii! Apoi, în Brazilia, am fi făcut figură de turişti săraci, nici n-ar fi trebuit să ne străduim prea mult... Cu meciurile propriu-zise am fi avut destul de puţină treabă, ne interesau atmosfera şi locurile. Hai, poate ne-am fi băgat la un Iran cu Nigeria sau la o Algerie cu Coreea de Sud, dar nu mai mult. Visam să ne amestecăm cu o naţiune aflată în sărbătoare, într-o samba continuă, să încercăm porradinha sau caipirinha prin taverne, poate că mai aveam şi altele prin cap. Cu vechiul meu tricou cu Zico, cel mai bun fotbalist brazilian din istorie care n-a fost niciodată campion mondial, m-aş fi băgat la joacă pe Copacabana...

Stop joc... Între timp, presa centrală s-a dus în cap, iar noi n-am mai fost eligibili pentru nicio bancă. Viaţa ne-a tocit, ne-am legat şi noi cu altele la cap. Acum ne uităm descumpăniţi cum brazilienii fac antipropagandă pentru turism şi ne minţim că e mai bine aşa, ancoraţi în realitate.