Doru POPOVICI

...ţara noastră are! Sloganul ăsta izvorât pe vremea lui Ceaşcă mi-a revenit brusc în minte alaltăieri, pe înnoptate, urmărind un meci under 19, în care România întâlnea Austria. Trebuie spus că acţiunea se desfăşura nu la Salzburg, ci la Mogoşoaia, România găzduind un turneu în 4, la care mai iau parte Rusia şi Norvegia, care jucaseră între ele ceva mai devreme. Ei bine, la ora 21.00, izbăvit fiind de spaimele pe care mi le provocase Simona Halep în setul 2, mi-am zis că e vremea să mă relaxez urmărind un meci de fotbal între puştani, care urma, ziceam eu, să-mi aducă pe ecran viitorul Naţionalei, viitorul fotbalului românesc. Îmi spuneam că dacă Manea, copiluţul de 16 ani, jucase atât de bine la adulţi în meciul cu Albania, atunci ăştia mai bătrâni cu 3 ani decât el trebuie că sunt jar, că mănâncă nori, că pârjolesc gazonul şi că măcar vreo 4-5 goluri tot o să ne ofere... Şi ne-au oferit! Dar nu date, ci luate! La primul gol, venit după un corner produs de-a droanga, că ăla avea alte 25 de soluţii alternative, mingea s-a dus într-un pâlc de 5 jaloane galbene (că aşa erau îmbrăcaţi minunaţii, ca pe vremea când Hagi şi ai lui dădeau, nu luau, tot 5, Ţării Galilor), din moţul unuia mingea plecând fix la singurul austriac aflat în careu, singur cuc. Preluare, şut plasat, pe jos, 1-0. Ei, nu-i nimic, mai e timp căcălău s-o-ntoarcem. Mai trec vreo 10 minute, pasează ăia de câteva ori, apoi vine o deschidere pe centru-dreapta, unde un austriac, tot singur cuc, aleargă, preia, se duce, nu-l atacă nici dracu' (că vreo două gloabe de under 19 se târau de ziceai că-s... over 75!), saltă mingea peste portarul tolănit, el ştie de ce, vin şi gloabele, dar le e lene să întindă copitele spre mingea care se târâia şi ea, 0-2! Peste un minut, 0-3! Cum? Păi, iarăşi corner, tot un singur austriac între 5 panarame, cap, gol. Care portar? Care fundaşi!? Care viitor? A, desigur, de aur. Adică, într-o bună zi, când or mai creşte, te aştepţi ca ăştia micii să smulgă un 1-1 Albaniei.