Ştirea cu care am fost bombardaţi ieri din toate părţile se referea la Diego Costa, pus pe picioare, pare-se, de tratamentul excentric al sârboaicei Marijana Kovacevic. Că o fi placentă de cal, că o fi umană, mi se pare suspectă această trâmbiţare a succesului. Cei de la Atletico ar fi trebuit să fie ceva mai discreţi, mă gândesc. De-aia parcă nu-mi vine să cred că Simeone va apela la Diego Costa din primul minut. Mai degrabă îl văd asumându-şi riscuri doar dacă situaţia din teren o va impune. Un lucru e cert, cu sau fără Costa, cei de la Atletico vor muşca din adversari. Nu vor face antijoc, nici măcar de-ăla deştept, că Simeone nu e Mourinho, s-a văzut şi la întâlnirea directă. Dar Realul va trebui să tragă ca la galere, căci nu va primi nimic gratis (sper, pentru ambele echipe, să nu fie vreo greşeală flagrantă de arbitraj sau vreun autogol caraghios). Se tot vorbeşte despre „La Decima” ca despre un factor motivant pentru jucătorii Realului, dar cel puţin pe aceeaşi treaptă aş pune dorinţa celorlalţi de a scrie ei primii cea mai importantă filă de istorie. În definitiv, Liga Campionilor, fosta Cupă a Campionilor Europeni, este singurul trofeu care lipseşte din panoplia lui Atletico Madrid. Exact acum 40 de ani, alb-roşiii jucau singura lor finală, împotriva lui Bayern Muenchen, iar nemţii au avut nevoie de mult noroc şi de o rejucare pentru a lua trofeul. Atletico deschisese scorul în prelungirile regulamentare, minutul 114, pentru a fi egalaţi de un fundaş la ultimul asalt al bavarezilor, în minutul 120! La rejucare, că aşa era pe atunci, Bayern i-a spulberat pe spanioli cu 4-0, începând astfel o serie de trei trofee consecutive. Dar Atletico tot a avut un profit important în urma acestei finale pierdute: pentru că Bayern a refuzat să joace finala Cupei Intercontinentale, a jucat-o Atletico şi a şi câştigat-o, trecându-şi astfel în palmares un trofeu la care în mod normal n-ar fi putut ajunge decât câştigând competiţia europeană cea mai importantă la nivel de cluburi. Iar această anomalie se poate remedia sâmbătă, când Atletico ajunge, după 40 de ani, să joace iarăşi cu „Urecheata” pe masă. Dacă o câştigă, Atletico va intra într-un grup foarte restrâns de cluburi (Ajax, Bayern, Juve) care au în palmares toate trofele posibile la nivel continental şi intercontinental!