Povestea semifinalelor europene s-a încheiat cu dezolantul nul de la Torino, dar şi cu o luptă epică între două armade spaniole. Juventus, campioană fără rival în Italia (de mai multe sezoane încoace!), are o linie de clasament nemaculată nici măcar de un egal în meciurile de pe teren propriu: 17-0-0! Şi, cu toate astea, başca superioritate numerică în ultimele 20 de minute, nu reuşeşte să înscrie nici măcar un gol în poarta Benficăi, ratând astfel şansa unei finale care se va desfăşura chiar pe terenul lor cel nou. E un semn clar că fotbalul italian la nivel de club trebuie să se reinventeze pentru a mai conta în Europa. Prima consecinţă, chiar dacă una pe termen scurt, este depăşirea Italiei în clasamentul UEFA chiar de Portugalia. Totuşi, italienii nu-şi fac griji, situaţia fiind doar una de moment, pentru că la anul va ieşi din perioada care contează la calculul coeficienţilor ediţia 2011- 2012, adică una cu trei echipe lusitane în semifinalele Ligii Europa. Aşadar, dacă echipele portugheze nu vor avea un sezon de excepţie, italienii vor reveni pe locul patru, unul oricum slab pentru tradiţia lor, care le conferă doar trei locuri pentru Liga Campionilor. Acest recul nu s-a simţit deocamdată la nivelul echipei naţionale, pentru că acolo se află un selecţioner “molto inteligente”. Cesare Prandelli a reuşit să ducă squadra azzurra în finala Europenelor de acum doi ani, o depăşire netă a condiţiei, în ciuda corecţiei încasate în ultimul act (0-4 cu Spania). De data asta, la Mondialele din Brazilia, o semifinală, ceea ce înseamnă automat măcar finala mică, ar însemna o minune. Chiar dacă n-au probleme cu calificările la turnele finale, ultima dată lipsind când i-am eliminat noi, în preliminariile ediţiei din ’84, palmaresul îi obligă să aibă pretenţii mari. Dar dacă ni s-ar cere să spunem nişte jucători italieni de clasă mondială, pe cine am nominaliza? Tot Buffon, tot Pirlo? S-ar hazarda cineva cu Balotelli? Acesta n-a mai progresat deloc în doi ani de zile, dimpotrivă. Găselniţa ar putea veni tot de la Prandelli, care încearcă o mutare-surpriză, reactivarea lui... Totti! S-ar putea ca surpriza să fie plăcută.