Gabriel MANȚĂ

Se pare că echipele din vitrina de lux a Spaniei nu pot digera o înfrângere dacă nu vine şi a doua, legată. După Real, a fost rândul Barcelonei să adauge un meci ratat în siajul celui precedent, cu Atletico Madrid. În mod cert, orice rezultat în afara unei victorii era inacceptabil la Granada, însă măcar un egal îi menţinea pe catalani în sfera propriilor rezultate. După 33 de etape ar fi fost la egalitate de puncte cu Real Madrid, dar cu avantajul rezultatelor directe, şi probabil la un punct sau trei în spatele lui Atletico (că doar n-or fi învins-o băieţii lui Contra duminică seara...). Dar, aşa cum am mai amintit, Barcelona o primeşte pe Atletico pe Camp Nou, în ultima etapă, putând tranşa direct întâietatea. Numai că, dacă Atletico merge ceas, poate sărbători titlul de campioană chiar înainte de marele meci, aruncându-l astfel în derizoriu. Dar mai e mult până departe.

În ceea ce-o priveşte pe Barcelona, scriam că primeşte ce a meritat pentru prostia (sau aroganţa?) de a ignora lecţiile sezonului trecut. Reiterez, astfel, absenţa unor fundaşi centrali cu talie, doar cu Pique nefăcându-se primăvară, decât pentru un tur, adică pentru optimi. Nu mai punem la socoteală faptul că Pique poate lipsi şi el la un moment dat, din nenumăratele motive specifice fotbalului profesionist. Aşa cum s-a întâmplat în returul de la Madrid, cu trupa lui Simeone. Deloc surprinzător, golul încasat a fost urmarea unui duel aerian pierdut la limita careului mic. Apoi Barcelona s-a strecurat cumva prin avalanşa de bare, dar n-a fost în stare, un meci întreg, s-o vâre şi ea în aţe. Dar nici la Granada?! Mă aşteptam ca Messi, destul de rezervat pe parcursul sezonului, să urce în aceste meciuri la catedră, numai că există ceva care ne scapă nouă, celor din exterior. Să fie antrenorul, acest Tata Martino, care s-a trezit cu o pălărie prea mare şi n-a ştiut cum s-o ajusteze? Oricum, dacă Messi nu e, măcar să fi ieşit la rampă Neymar, marea investiţie! Acesta putea schimba cursul sezonului dacă înscria din situaţii simple, singur cu portarul. Pe Curtois a ales aiurea să-l dribleze, iar în faţa lui Karnezis a semiluftat!

În încheiere, încă un elogiu pentru Simeone. Aţi văzut cât de fricos a jucat Blanc fără Ibrahimovic, în timp ce Simeone a sufocat-o pe marea Barcelona fără Diego Costa şi Arda Turan, adică fără cei mai valoroşi jucători din lot!