Doru POPOVICI

Am stat vreo două zile cumincior, aşteptând niscai date concrete despre evoluţia cazului Dragomir, cel căruia, vorba lui Dragoş Pătraru de la România TV, i se acordase niscai „brutărie preventivă” de 24 de ore. Numai că după ce au trecut orele astea, s-a isprăvit, cel puţin deocamdată, şi cu brutăria, astfel încât domnul Dragomir are din nou statutul de om liber în mod inexplicabil. Nu ştiu câţi alţi ziarişti din ţara asta au scris despre Corleone (căruia ieri revista Kamikaze îi zice, în termeni de brutărie „Don Panetone”!) atât cât am scris eu în cele peste două decenii de când s-a pus la călărit fotbalul românesc, şi nici cât de des i-au explicat că locul lui este în cu totul altă parte decât în Liga (poreclită) Profesionistă de Fotbal. Eu, însă, o fac încă din prima zi de la înscăunarea infractorului, iar cu aproape 20 de ani în urmă, pe când Suceava avea (probabil pentru ultima dată în existenţa ei!) echipă în Divizia A, am avut chiar personal de tras ceva ponoase de pe urma articolelor mele. Hai să vă povestesc. La data respectivă eram purtător de cuvânt (press officer) al divizionarei A Foresta Suceava. În această calitate, făceam fel de fel de chestii, printre care în etapa despre care vorbesc, care avea loc în Sâmbăta Mare (deci cam pe vremea asta), le promisesem colegilor din presa centrală că înaintea meciului o să-i duc la o stână de unde să-şi cumpere câte un miel. Nimic necurat. Ei bine, ajungând la stadion, de unde urma să-i sui în Oltcit-ul meu de atunci, aflu de la un paznic că nu prea mai aveam ce căuta pe acolo, că cică nu mai eram press officer. „De ce?” „Las' că-ţi zice Huţu!” Mă duc la Eugen Huţu, patronul echipei, care-mi spune că aşa e, că l-a forţat Corleone să mă dea afară, printr-un fax în care îl ameninţa că o retrogradează pe Foresta dacă nu îl dă afară pe „jigodia aia de purtător de cuvânt care mă-njură prin toate ziarele” (citat din fax-ul lui Corleone de atunci, Panetone de azi). Tot ce mă miră este de ce Parchetul a avut nevoie de aproape două decenii pentru a vedea ceea ce era vizibil încă de atunci.