Doru POPOVICI

În acest spaţiu, ieri, colegul meu Gabi Manţă îşi exprima cumva regretul de a nu fi putut scrie despre Real – Barca ci, obligat de împrejurări, să se ocupe de Chelsea – Arsenal. Hai mă, Gabi, crezi că mie mi-o fi la îndemână!? Am să încep cu sfârşitul: nici nu fluierase bine arbitrul (sau ce-o fi fost ăla!) finalul meciului, că un mail cu trimitere pe Facebook, venit de la o grupare de suporteri, zicea că abia aşteaptă domniile lor să vadă cum scriu eu în Monitorul că ne-au furat arbitrii! Am făcut ceea ce nu fac de obicei: am răspuns, explicându-le că mă confundă cu „câinii roşii”, fiindcă numai la Dinamo e de vină oricine şi orice altceva în afară de panaramele de fotbalişti. Ţinând eu cu Real de vreo 55 de ani, pe lângă multe bucurii am îndurat şi suficient de multe umilinţe pentru a putea comenta, când e cazul, suficient de obiectiv. Ceea ce nu are vreo legătură cu iubirea pentru Real, veşnică precum şi aceea pentru Beatles, Rolling Stones, Jack Nicholson sau Ronnie O'Sullivan. Şi Dobrin. Alaltăieri seară, în două momente distincte ale meciului am ştiut că vom pierde. Primul a fost chiar la începutul meciului, când Real a început s-o frece (mingea!) de ziceai că acolo s-a iventat tiki-taka. Fenomenul se petrece aproape de fiecare dată în faţa Barcelonei, şi numai în faţa Barcelonei. Nu cred că Mourinho şi Ancelotti le-au spus vreodată fotbaliştilor ca de 2, 3, 5 ori pe an, când întâlnesc Bercelona, să joace altceva decât în celelalte 70 – 80 de meciuri. Boala asta e psihică şi e adânc înfiptă în creierele jucătorilor. Se numeşte „complexul Barcelona” şi probabil va mai dura nişte ani. Al doilea moment nefericit a fost penaltiul dat de pomană Real-ului. M-am rugat ca Ronaldo să-l rateze. Dacă se întâmpla aşa, bănuiesc că ne-am fi dus tăvălug peste ei. N-a ratat. În continuarea programului de divertisment, acelaşi arbitru perfect idiot, le-a dat şi celorlalţi un penalty de pomană, ba şi precedat de un ofsaid penal. În concluzie, un meci superb, în care Barcelona a fost mai bună. Şi un arbitraj dezastruos. La sfârşitul distracţiei, nu poate exista însă decât o campioană: Real. Hala Madrid!