Gabriel MANȚĂ

Ştiu, nu pică prea bine un articol după El Clasico în care acesta să nu poată fi cuprins, dar cei care foşnesc hârtia din ziar între degete ştiu cum să primească asta. Ceilalţi ar trebui să depăşească elegant neajunsul. Dar etapa din weekend are şi alte repere importante în afara marelui meci din Spania. S-a tot vorbit despre posibilitatea ca Bayern să-şi asigure titlul matematic, cu nu mai puţin de opt etape înainte de final (!), dar Borussia Dortmund a găsit resurse să câştige şi ea, astfel încât momentul se amână pentru unul din următoarele două meciuri, dar nicio grijă, luna martie nu va trece fără ca bavarezii să sărbătorească, întrucât Bundesliga are programată etapă intermediară marţi-miercuri. Dar, aşa cum Bayern mai aşteaptă doar o confirmare formală, într-un alt campionat puternic, o echipă creditată cu mari şanse la un moment dat pune un punct mare veleităţilor la titlu. Este vorba despre Arsenal, pe care n-o condamnă matematica, ci se condamnă ea însăşi! Sau sistemul conceput de Wenger. Căci la asta se reduce totul, la eşecul unui proiect. E clar, nu se poate face performanţă cu bani puţini, cu politică decentă de transferuri, cu jucători din propria pepinieră (excepţie poate fi considerată Barcelona, dar nici ea nu şi-a pus frână când i-a căzut vreun jucător cu tronc). Ceea ce i-a fost dat lui Wenger să pătimească la ceas aniversar – 1.000 de meciuri pe banca tunarilor! – întrece limita suportabilului pentru orice om care pune suflet în meseria asta. Iar când lecţia acestui 0-6 („lăptăreasă” se cheamă în tenis un set la zero...) este administrată de Mourinho, pe care Wenger n-a ştiut niciodată de unde să-l apuce, senzaţia devine încă şi mai acută.

Apropo de Mourinho, că tot speram vineri într-o confruntare a sa cu Real în oprimile Ligii Campionilor, acest lucru nu s-a întâmplat, dar nici PSG-ul nu-i de colo pentru Chelsea. Şi Ibra este un fost elev de-al său, ba încă unul care nu s-a sfiit să-l declare pe Mou cel mai bun din cariera sa. Respectul este reciproc, ca între nişte oameni care nu se sfiiesc să-şi clameze valoarea, dar pe teren unul dintre ei se va umple de respect. În rest, United şi Dortmund par victime cvasi-certe în faţa lui Bayern şi respectiv a Realului, în timp ce Barcelona-Atletico pare mai echilibrat, dar catalanii au un lot care se pretează mai bine la dublă manşă.