Răzvan Burleanu, noul şef de la Casa Fotbalului, a făcut o mutare strategică şi şi-a asigurat presă favorabilă, cooptând doi jurnalişti de la Gazeta Sportului în echipa sa de la FRF. Nu e clar dacă asta înseamnă tragerea pe linie moartă a ofiţerului de presă Paul Zaharia. Deocamdată, trecerea în online, adică “reinventarea”, nu-i ajută deloc pe cei de la prosport.ro, fiind clar de-acum cine are accesul asigurat la informaţii din interiorul federaţiei. În schimb, Burleanu nu se bucură deloc de simpatia tizului de la ziarul Naţional, Răzvan Boanchiş. Acesta îl ţine numai în “pionierul de la FRF”, “Ridzi ăla mic” sau… “Ciurli-Burli”! Explicabilă, totuşi, această atitudine, Boanchiş fiind recunoscut prin faptul că îşi manifestă susţinerea pentru amicii săi mai ales prin atacuri asupra adversarilor. Poate vă mai amintiţi că Boanchiş se declarase onorat când Naşu Sandu îl numise într-o comisie de etică, una care s-a dovedit fantomatică, din moment ce n-a funcţionat niciodată. Dacă vă mai amintiţi, intenţia de atunci a lui Sandu a fost interpretată corect de Cătălin Tolontan, el declinând invitaţia de a face parte din respectiva comisie. Revenind la Burleanu, acesta a mai fost luat la ochi pentru plasarea lui Ogăraru într-un post teoretic superior lui Piţurcă, precum şi pentru deplasarea personală la Roma pentru a-l convinge pe Ştefan Radu să revină la echipa naţională. Sigur că sunt motive pentru a i se imputa aceste lucruri, dar dacă astfel vrea să-l facă pe domnu’ Piţi să înţeleagă că şi-a trăit traiul, şi-a mâncat mălaiul?! Poate mă gândesc prea departe, ar fi de-a dreptul mefistofelic, indiferent de buna intenţie. Până una-alta, Răzvan Burleanu are şi iniţiative moderne, aşa cum îi şade bine unui tânăr din vremurile noastre. Echipa naţională are de luni pagină pe Facebook, iar pentru modernizarea site-ul frf.ro a fost lansat un concurs de oferte. În paranteză fie spus, site-ul de la minifotbal nu era cu mult peste frf.ro, dar prefer s-o pun pe seama lipsei de resurse. Oricum, important este că proaspătul preşedinte nu apare „invisible” şi chiar începe să mişte lucrurile.