Nu iese totul cum vrem

Indiscutabil, sportivul român cel mai în vogă este Simona Halep. De multă vreme n-am mai avut în atenţie un performer de asemenea calibru şi în care aproape tot românul să investească interes, pasiune, speranţă. Iată, am ajuns din nou să patrulăm noaptea prin case în aşteptarea meciului de la ora 2.30, aşa cum mai făceam în ultimii ani doar când mai avea Lucian Bute de bătut pe câte unul în crucea nopţii sau chiar pe la răsărit. Uneori, aşa cum s-a întâmplat contra domnişoarei Radwanska în semifinală, Halep mai şi pierde, ceea ce însă nu ne va împiedica să ne sculăm iarăşi pe la orele 2 sau 3, dacă în turneul care începe azi la Miami, ora de disputare a partidelor Simonei ne va obliga din nou la insomnii programate. Nu cred că la fel s-ar petrece lucrurile dacă, să zicem, Naţionala de fotbal ar juca vreun amical tot la Miami sau Indian Wells. Apropo: are cineva vreo explicaţie, cât de cât plauzibilă pentru refuzul lui Piţurcă de a juca în America de Sud cu două echipe calificate la Campionatul Mondial? Dar pentru acceptarea, fix în aceeaşi perioadă, a două amicale cu nişte panarame de teapa Albaniei!? Probabil că neisprăvitul resuscitat ca selecţioner s-a gândit că panarama de naţională pe care puţina-i minte o poate concepe se va face ceva mai puţin de râs cu ăstea decât cu alea. Deşi, conform titlului de azi, nu iese totul mereu cum ne-am dori. De exemplu, eu mi-am dorit, de ani buni de zile, cu Judd Trump să-l rupă pe Higgins în amintirea titlului ăluia pe care bătrânul porc (de când cu mita la care „a pus botul”) i l-a furat acum vreo 4 ani. Când colo, Judd pierde absolut de fiecare dată, ultima oară „în sferturi”, în China, vineri, când a condus cu 4-0 dar a pierdut cu 4-5! Nici lui Steven Gerrard nu i-a ieşit de-un record Guinness: hat-trick din 3 penalty-uri! Pe al treilea l-a trimis în bară. În sfârşit, mi-am dorit să văd un meci, Petrolul – Astra, pe viaţă şi pe moarte. A ieşit unul doar pe moarte: a fotbalului!