Dacă l-a ajuns şi pe Franz...

Sunt ani buni de când înjur, aici dar şi la radio, televiziune ori prin Jupânu', jocul criminal practicat de Barcelona. Conceptul „tiki-taka”, zic eu, a făcut cel puţin la fel de mult rău fotbalului cât făcuse şi „lacătul” inventat la începutul anilor '60 de Inter Milano sub comanda lui Helenio Herrera. Dacă nu cumva chiar mai mult, măcar în ideea că acum încearcă să copieze acest stil infernal incomparabil mai multe echipe decât cele din '62 – '65 care copiau Inter-ul. Ultima sosită pe listă, Bayern Munchen. Lucrul este firesc, din moment ce actualul antrenor al acesteia este însuşi Pep Guardiola, inventatorul atrocităţii. Între altele, la Barcelona, locul de origine al fenomenului, după plecarea lui Pep, parcă-parcă se încearcă „schimbarea la faţă”, adică un joc ceva mai apropiat de ceea ce este fotbalul. Iar faptul că nu prea iese se explică foarte simplu: jucătorii ăia, deveniţi victime ale conceptului, pur şi simplu au uitat cum arată fotbalul „pe bune”, cu deschideri, centrări, driblinguri în viteză. Ei, săracii, cum văd mingea, cum se bulucesc câte 3-4 şi încep s-o frece între ei până i se cojeşte pielea. Asta, pe o suprafaţă de 10-12 metri pătraţi, cam cât un dormitor mic de la bloc. Sosirea lui Neymar a bramburit o dată în plus jocul Barcelonei, sărăcuţul de el nefiind obişnuit decât cu fotbalul, nu şi cu antifotbalul. De multe ori m-am întrebat dacă nu cumva ura mea pe jocul Barcelonei se explică prin iubirea veche de 55 de ani, Real! M-am convins că nu, citind zilele trecute declaraţia unui dublu campion mondial (şi ca jucător, şi ca antrenor), pe numele său Franz Beckenbauer, pe veci unul din primii 10 fotbalişti din toată istoria fotbalului. Omul a cărui viaţă este de la un punct îngemănată cu cea lui Bayern Munchen a spus că s-a săturat să o vadă pasând şi iar pasând până la propria-i linie de poartă. Iar când spune „Kaiser”-ul asta, înseamnă că Pep poate să-şi facă liniştit bagajele, că i-a reuşit chestia: a mai distrus încă o echipă!