N-am comentat până acum senzaţionala întâmplare de la Federaţia Română de Fotbal. Asta, fiindcă s-a suprapus cu alte evenimente (meciul cu Argentina, trimiterea la pârnaie a lotului celor 8), dintre care cel cu condamnările, produs cu doar o zi înaintea alegerilor federale, s-ar putea să fi produs marea „schimbare la faţă” a votanţilor, puşi în situaţia de a nu mai avea nici marele favorit printre opţiuni, nici marii aranjori la vedere (ba dimpotrivă, bine ascunşi!) astfel încât fiorul rece care trebuie că i-a trecut pe toţi a condus la rezultatul absolut imprevizibil. Foarte interesantă mi s-a părut tehnica replierii, etalată cu mare virtuozitate de mai toate spurcăciunile acolo de faţă, singurul căruia nu i-a ieşit mişcarea fiind încă liberul domn Kassai, pus pe fugă de noul preşedinte încă din timpul speech-ului de debut în funcţie. Ăilalţi însă – beton! De exemplu, domnul Chivorchian, artizan străvechi al combinaţiilor de tot felul, pe traseul Bacău – Piatra Neamţ – Timişoara, unul din stâlpii incontestabili ai cooperativei din perioada ei de apogeu, şi care în turul II a simţit atât de bine direcţia vântului încât i-a pompat junelui Burleanu toate voturile cu care fusese el însuşi creditat în turul I încât s-a trezit brusc din adversar mare beneficiar al schimbării, devenind un fel de mână dreaptă a noului preşedinte. La fel de bine s-a repliat şi încă liberul domn Sandu, care după ce a făcut tot miştoul de pe lume de junele Burleanu, la urmă tot a înhăţat viagera (e drept, uşor diluată, ca şpriţul de vară), ba a ajuns şi să-i promită noului ales că o să-l introducă în „lumea bună” a fotbalului, recte în mafia UEFA / FIFA. Tot aşa şi finalistul Avram, deocamdată liber şi el (dar protagonist al pârnăii cu puţin timp în urmă), care l-a felicitat „sincer” (!!) pe câştigător. Care câştigător, parcă prea e relaxat în viesparul ăsta. Mă gândesc, totuşi, că atunci când o să scape la acte, va fi obligat să sesizeze Parchetul. Şi astfel să ne scape alţii, nu el (aparent, cel puţin) de molima Naşu' – Corleone – Piţi.