Monstruoasă lecţia de fotbal predată de Real Madrid pe un teren nemţesc, una care aşează echipa spaniolă lângă Bayern Muenchen, ca favorită la câştigarea Ligii Campionilor. Ştiu că pot fi sub imperiul ultimei impresii, dar măcar în acest moment nu cred că exagerez. M-a impresionat cheful de fotbal pe care l-a arătat Ronaldo, după suspendarea de două săptămâni. Dincolo de banii săi şi de imaginea de metrosexual, băiatul ăsta iubeşte meseria pe care o practică. Faptul că a ratat o mulţime de ocazii înainte de a sparge gheaţa arăta doar nerăbdarea sa, dorinţa prea mare. Oricum, şi dacă n-ar fi înscris, prestaţia sa tot la înălţime ar fi fost. Combinaţiile sale cu Bale şi cu Benzema au fost cu adevărat galactice, trebuie să revenim la expresia din vremurile bune. Dacă la începutul sezonului Ronaldo îşi manifestase public suprinderea şi nemulţumirea pentru cedarea lui Oezil la Arsenal, iată că nebunia făcută pentru aducerea Gareth Bale nu mai pare chiar nebunie. Galezul, pentru noi, a fost Cristiano Ronaldo 2! Stil asemănător, debordant, irezistibil cu mingea la picior dacă apucă să demareze, tehnică în regim de viteză. Despre şut, ce să mai vorbim... Iar dacă şi Benzema prinde o zi bună (îl consider pe francez un jucător de clasă mondială, care păcătuieşte doar prin lipsă de constanţă) devine posibil ceea ce Grădinescu numea la Dolce Sport: un... viol! Scuze, n-am făcut decât să repet vorba comentatorului, enunţată când Schalke se numea 0-6, nu 0-4, dar la numai câteva secunde după aceea, Huntelaar reuşea un gol de onoare splendid, dar pentru mine trist. Mă bucur, de obicei, la golurile de consolare, dar de data asta mi-a părut rău pentru portarul Casillas, cel mai bun din lume pe postul său. Fără acest gol, venit inutil, doar pentru statistică, ar fi dus recordul de invincibilitate în Liga Campionilor la peste 1000 de minute! Vă daţi seama ce profesionist este acest om dacă acceptă de atâta timp să stea în linişte pe bancă în campionat, deşi nu i se poate reproşa nimic? Ancelotti a dus mai departe găselniţa lui Mourinho, dar cine ce să-i mai reproşeze când italianul a reglat atât de fin mecanismul echipei, pe cale să redevină ce-a fost, ba chiar mai mult decat atât!