Gabriel MANȚĂ

După schimbarea unei epoci la Federaţia de Handbal, cu Dedu în locul Gaţu, o aşteptăm şi pe cea de la Federaţia de Fotbal. Mircea Sandu va ceda sceptrul deţinut de tot atâta vreme de când cică e democraţie în România. Despre Gică Popescu nu pot spune că e favorit, ci direct că va câştiga. Se va întâmpla ceea ce se vorbea demult, că generaţia de aur, aia care a dat devreme cu nasul de fotbalul profesionist, va prelua hăţurile şi în fotbalul nostru ăsta urgisit. Diferenţe faţă de handbal există, Gaţu chiar făcea parte dintr-o generaţie de aur (aici am fost nişte răsfăţaţi ai soartei, am avut mai multe!), dar una veritabilă, cu medalii din acest metal la gât. Asta nu a împiedicat handbalul s-o ia la vale sub conducerea lui Gaţu, până la nivelul lumii a treia. La fotbal, ca echipă naţională suntem tot de urnele trei-patru, iar la nivel individual fotbaliştii români sunt incapabili să se impună în campionatele puternice. Vedem ce se întâmplă în Franţa, un adevărat exod din Ligue 1. Şi când ne gândim cât timp unul ca Bănel a fost considerat jucător de naţională! Din Anglia tocmai ce a plecat Raţ pe uşa din dos, iar asta spune ceva despre Lucescu ăl bătrân, care l-a păstrat atâţia ani la un nivel altfel greu accesibil pentru el. Despre Italia mai bine să nu aducem vorba, în timp ce Spania tolerează greu fotbalişti ca Torje, Săpunaru sau chiar Marica. Pe Rusescu chiar l-a ejectat, dar aici vina nu i-a aparţinut jucătorului. Dar buba cea mare e la intern, unde spectrul falimentului nu ocoleşte nici cluburile de tradiţie. Popescu nu mai are unde scădea, iar ăsta e un avantaj pentru el.