Nu-mi aduc aminte să fi scris de multe ori de bine despre Ion Ţiriac. Ba dimpotrivă. Am punctat, în acest ziar şi în altele, ba şi la radio ori la TV nenumăratele momente în care Ţiriac (omul, nu tenismanul care împreună cu Ilie Năstase alcătuia un dublu absolut excepţional, printre performanţele lor numărându-se, dacă ţin bine minte, şi un Roland Garros câştigat) parcă cerea admonestarea în presă. Acum două zile însă, acelaşi Ţiriac a făcut un gest remarcabil pe care, ca fair-player ce sunt, mă simt obligat să-l aduc şi la cunoştinţa celor ce încă nu au aflat. Ei bine, domnul Ţiriac a donat unul dintre avioanele sale, şi nu un „jaf”, pentru a fi folosit de SMURD, de Ministerul Sănătăţii, de cine-o mai fi, probabil în ideea ca asemenea tragedii ca aceea de săptămâna trecută să nu se mai producă. Desigur, vor exista şi cârcotaşi care să bage textele obişnuite în asemenea situaţii, precum: „Mai dă-l în mă-sa, putea să o facă mai de demult” sau „La banii lui nu se simte” ori „A vrut să se mai dea mare încă o dată”. Şi altele asemenea, din acelaşi registru. Mi-a plăcut şi răspunsul lui. La întrebarea reporteriţei: „De ce aţi făcut-o, domnule Ţiriac?”, Moşu' a răspuns ceva de mare bun-simţ: „Din acelaşi motiv pentru care ai fi făcut-o şi dumneata, domnişoară, dacă ai fi avut un avion sau două sau mai multe!”. Nu vreau să spun aici că asta îl absolvă cumva de păcatele trecute (şi, desigur, viitoare!), nici nu mi-l va face mai simpatic atunci când vorbeşte „rumânul” din el despre „rumâni”, dar gestul e splendid şi vine exact în momentul în care trebuia făcut. Nu-mi aduc aminte de ceva asemănător în biografia vreunuia din miliardarii neamului, fie ei din neamul Becali, Columbeanu, Ţânţăreanu. Iar asta poate şi pentru că între modul în care Ţiriac a făcu avere şi cel în care au făcut ceilalţi există totuşi niscai deosebiri. Fundamentale. Salut încă o dată gestul cu adevărat umanitar al sportivului Ion Ţiriac.