Răspunsul la întrebarea din titlu are nenumărate componente, toate putând însă fi legate de numele sportului la care facem referire şi, desigur, de competiţia în care în obţii. Pentru că una e un loc 10 într-un campionat intern şi cu totul alta într-o Cupă Mondială de fotbal. Ţin minte că la Olimpiada de la Londra tare ne-am supărat cu toţii pe nişte scrimeri care au obţinut locul 4, în timp ce acum parcă-parcă i-am face statuie Simonei Halep după ce a urcat până pe locul 10 în lume. Undeva e o neregulă, dar zău că nu îmi dau seama unde. Performanţa Simonei poate fi şi ea discutată, din moment ce, aflată într-o ascensiune constantă de vreo jumătate de an încoace, ea s-a calificat acum între primele 8 jucătoare la acest veritabil Campionat Mondial, primul dintre cele 4 „Campionate Mondiale” care au loc într-un an în sportul numit tenis de câmp. Aşadar, deşi în ierarhia generală Simona ocupă locul 10, în clasamentul momentului ea se află undeva între locurile 5 – 8. Demonstraţi-mi, vă rog, că greşesc. Revenind la ceea ce ne doare, nu poţi să nu te întrebi ce locuri şi în care competiţii ţintesc echipele noastre aşa-zise cu „pretenţii”. Excluzând, desigur, campionatul intern, unde lupta pentru supremaţie se va da între Steaua şi Petrolul, unde miza de fapt nu e nici mândria de a fi campion ori intenţia de a tăvăli „granzii Europei” în Champions' League, ci „tunul” de 18 – 20 de milioane pe care fericita laureată naţională l-ar putea da UEFA în caz că ar pătrunde în grupele Champions' League... unde, conform tradiţiei instaurate, ar reuşi să obţină 0 puncte, maximum 1 cu condiţia să prindă o zi de excepţie! Văzând-o la lucru de 5 ori în 9 zile pe una din cele două combatante, Steaua, stai şi te miri cum de mai îndrăzneşte vreunul, din oficialii ei să grohăie despre performanţe sportive. Faptul că ar putea lua titlul este pur şi simplu înspăimântător şi vorbeşte de la sine despre valoarea de ansamblu a fotbalului românesc ediţia 2014.