Gabriel MANȚĂ

Ca o pseudoconsolare pentru noi, Cibulkova n-a stat la discuţii nici cu Radwanska, căreia i-a cedat tot trei “gheme”, adică aceeaşi treaptă cu Simona noastră. Care Simona a căutat cu tot dinadinsul explicaţii pentru înfrângere, gen emoţii excesive, când de fapt explicaţia era numai una: Cibulkova e mai bună! Nu numai acum, din cauza emoţiilor (care nu pot ţine un meci întreg!), ci şi pe viitor, acest tip de jucătoare îi va pune probleme Simonei. Cibulkova arată pe teren ca un om cu o misiune. Una pe care ştie cum s-o ducă la bun sfârşit şi nu va precupeţi vreun efort pentru asta. Este ceea ce transmite prin mersul ei repezit şi apăsat, chiar şi atunci când greşeşte vreun retur şi se duce la careul celălalt. Sau când se îndreaptă spre bancă, în pauze. Poate un antrenor să fi găsit o soluţie, o anumită abordare a meciului. Vom vedea cum va decurge colaborarea Simonei cu noul antrenor, cu care nici nu se cunoştea personal.

Pe tabloul masculin avem un clasic Nadal-Federer în semifinală, învingătorul fiind aşteptat în ultimul act de admirabilul Wawrinka. Federer a tot cumulat laude pe parcursul acestui turneu, de data asta acomodarea cu racheta mai mare a fost în parametri, a servit mai bine, a fost mai încrezător, dar... Părerea mea e că nimeni nu i-a opus un tenis de nivel cu adevărat performant. Tsonga, până nu de mult o sperietoare pentru elveţian, a părut în depresie, iar Murray numai dintr-o tresărire de orgoliu a împins meciul în setul 4. La finalul setului 3, Federer a servit pentru meci, dar nu l-a lăsat să moară pe scoţian, pentru ca acesta să nu-l lase să trăiască mai târziu, în tie-break, când a salvat două mingi de meci. Aceste ezitări în a închide setul sau meciul ar însemna miros de sânge pentru fiara Nadal, care atât aşteaptă pentru a se transforma din victimă în călău. E adevărat, turneul australian din acest an e unul al surprizelor, multiplii deţinători ai titlurilor la masculin şi feminin ieşind încă dinaintea semifinalelor, aşa că se întrezăreşte cumva şi posibilitatea ca Federer să se întoarcă în timp şi să-l bată pe Nadal, ajutat poate şi de rana săpată de rachetă în palma spaniolului. Chiar, când o fi fost oare ultima finală de Grand Slam dintre doi jucători cu rever cu o singură mână?