Performeri categoria "trântă"

Colegul meu Sorin Avram, care nu urmăreşte ca mine tot ce se televizează pe cele 7 canale de sport pe care le am, remarcase, cu vreo săptămână în urmă, că şi în campionatul Italiei sunt destui fotbalişti de umplutură, nişte „trânte”, cum se zice în jargonul de specialitate. Este un adevăr ale cărui explicaţii sunt multe, începând cu aceea că de când cu nenumăratele scandaluri legate de meciuri trucate mână-n mână cu agenţiile de pariuri, fotbaliştii de mare clasă au migrat către campionate mai performante, locul lor fiind luat de numeroşi fotbalişti mediocri. Italia fotbalistică de azi trăieşte mai mult din tradiţie şi din amintiri decât din ceea ce se vede pe teren. Evident că aici se poate discuta şi despre scăderea salariilor şi a sumelor alocate transferurilor de marcă, diminuare generată de teama de a mai încerca producerea de bani negri. E un fotbal mai curat, desigur, dar şi mai puţin spectaculos. La ora actuală, cam la egalitate în privinţa calităţii spectacolului se află campionatele din Anglia şi Spania. Nu mă pot pronunţa şi asupra corectitudinii, impresia mea fiind că în Anglia şi Germania sunt cele mai puţine meciuri trucate. Acestor 3 ţări li se poate adăuga şi Franţa, unde calitatea campionatului e în creştere constantă şi vizibilă. Unde sunt, în acest cadru, fotbaliştii români? Păi, cam pe nicăieri. Din Italia ne vine înapoi cam toată marfa exportată, iar dacă nu e gonită acasă rămâne să completeze loturile, nicidecum să joace. În Spania e cam la fel, indiferent că vorbim de Torje, Rusescu sau Marica. De altfel, Rusescu şi-a şi schimbat locaţia, Marica urmează să eşueze la greci, iar Torje nu se ştie unde. Din Franţa tocmai ce ne sosiră Mutu şi Keşeru. De Mutu n-are sens să ne ocupăm acum. Să-l vedem mai întâi jucând. Pe Keşeru, fosta mare speranţă, l-am văzut deja de două ori. În primul meci n-a existat, iar în al doilea s-a trântit ca vaca în careu când l-a atins, mână pe mână, un fundaş. Era singur, în faţa portarului. Este o explicaţie pentru returnarea fotbaliştilor români: dacă în loc de finalizare preferă să se trântească, atunci sunt ei înşişi „trântă”.