Selecţionerii şi căpitanii echipelor naţionale au mers anul acesta pe criteriul ultimei impresii. Dacă Ronaldo ar fi fost accidentat la barajul cu Suedia pentru Mondiale, iar cele două goluri ale lui Ibrahimovic ar fi fost decisive pentru calificare, suedezul ar fi fost văzut brusc într-o altă lumină. Nu că n-ar fi meritat! Tot ce ştiu despre premiul Balonul de Aur din acest an este că nu-l putea lua Messi. În rest, oricare dintre Cristiano Ronaldo, Franck Ribery sau Zlatan Ibrahimovic îl meritau, fiecare cu argumentele lui. Portughezul a avut şansa unui duel direct cu Ibra, pe care l-a tranşat într-un mod triumfal, rămâne însă de combătut cumva logica lui Ribery: a câştigat toate competiţiile la care a participat în 2013, a fost decisiv în multe situaţii, mai mult de atât ce ar fi putut face? Întrebarea retorică îi aparţine chiar francezului, care a mai adăugat că, dacă nici acum nu câştigă Balonul de Aur, înseamnă că nu mai există nici o logică în fotbal. Să recunoaştem, este greu de contrazis. Putem încerca, totuşi... Fotbalul nu înseamnă neapărat contabilizare. Messi a luat trofeul într-un an în care Sneijder a strălucit când Inter îşi adjudeca acea triplă istorică, apoi olandezul a ajuns şi în finala CM din Africa de Sud, la care Messi s-a oprit în sferturi. E drept că în sezonul de toamnă a lăsat-o mai moale. Tot în acel an, ca trofee, Xavi şi Iniesta au fost peste Messi, pe lângă cele comune de la Barcelona, ei devenind şi campioni mondiali (în plus, cei doi au fost arcul şi săgeata la unicul gol din finală!). Şi-atunci? Lionel Messi şi Cristiano Ronaldo fac parte din acea categorie de jucători care, chiar dacă nu câştigă, rămân pe retină. Iată, nu numai a suporterilor sau ziariştilor, ci şi celor din branşă. Se poate spune că anul acesta Ribery a jucat la FC Bayern, în timp ce Ronaldo a jucat la FC Ronaldo! Aşa a fost posibil ca portughezul să-şi eclipseze echipa şi să cucerească un trofeu individual de maxim prestigiu în chiar anul în care a rămas pe sec cu echipa.
În schimb, cineva de la Bayern Muenchen tot s-a ales cu trofeul individual, este vorba despre antrenorul Jupp Heynckes. Aici nimeni n-ar putea aduce obiecţii, după cum nici golul lui Ibra din partida cu Anglia nu putea fi altfel decât golul anului.