Veşnica speranţă: refuzaţii

Staţi puţin şi nu mânaţi, că perioada de transferări nici n-a-nceput. Ceea ce vedem şi auzim acum reprezintă doar tatonări, încercări oarecum timide de marketing, de sondare a pieţii, doar-doar o pune botul cine are să-l pună. Facem pentru început un viraj către Turcia, poate astfel veţi înţelege mai bine ce vreau să spun şi unde vreau să ajung. Aşadar, o echipă turcească, una din cele 3 mari prin tradiţie, dă ca sigur transferul lui Ronaldinho. Pe care se pare că şi dv. l-aţi cam uitat de când a părăsit Europa şi s-a întors acasă. Unul din cei mai buni fotbalişti ai acestui mileniu. Un fotbalist exploatat până dincolo de limitele imaginabilului, epuizat până către distrugerea la data când a părăsit Europa. Regenerat însă miraculos după revenirea acasă, încât şi-a dus echipa de club până la câştigarea trofeului suprem continental în America de Sud, iar prezenţa lui în lotul cu care Brazilia se pregăteşte să câştige World Cup anul acesta nu miră pe nimeni. Contactul pe care i l-au pregătit turcii e zdravăn, aşa cum se cuvine unui câştigător al Balonului de Aur, chiar dacă acum are 33 de ani, iar acum 4 părea, repet, terminat. Adrian Mutu are 35 de ani şi să nu uităm că ne puseserăm speranţa calificării la acelaşi World Cup fix în el. Există însă o diferenţă majoră în felul în care înţelege fiecare din cei doi să-şi încheie cariera, deşi cândva erau aproape la fel de căutaţi de echipe absolut comparabile ca valoare şi putere. Modelul Ronaldinho e însă greu de urmat de fotbaliştii români. Modelul Mutu e mai pe înţelesul lor, astfel încât nu-mi aduc aminte, de vreun deceniu încoace, ca vreo mare speranţă românească să fi şi confirmat. Să fi început cu un transfer bunicel, iar apoi să nu-şi dea rând mărimile de a-l cumpăra. Avem în schimb nenumăraţi Alibeci şi Keşeri pe care, după ce şi-au consumat integral răbdarea, păcăliţii îi retrimit acasă, ba ar da şi bani numai să scape de ei. Aici, sunt primiţi cu onoruri şi prezentaţi drept elemente-cheie în câştigarea titlului. Ba şi aduşi după lupte grele. Iar ei, săracii, sunt doar nişte rebuturi, nişte refuzaţi de fotbalul adevărat.