Gabriel MANȚĂ

Aţi văzut cum ne-a pus la punct Tatu pe cei care nu-l apreciem la adevărata lui valoare? Ocazia aia mai clară a dat-o peste poartă, dar apoi a înscris în stilul Piovaccari şi ne-a transmis „ciocul mic”. Acum, măcar să aibă mai des răspunsul ăsta la critici, ar fi spre binele echipei. Cu acest gol al brazilianului, Steaua şi-a câştigat dreptul la a spera încă două săptămâni. Dar, ca joc, nu s-a ridicat la nivelul adversarului, aşa cum s-a întâmplat în primăvară cu Ajax şi Chelsea. Ceva se întâmplă la echipă, însă mai grav mi se pare faptul că nu se recunoaşte acest lucru. Poate şi pentru că Steaua defilează în Liga 1. Reacţia în lanţ care a urmat după ignorarea în presă a nevestei lui Reghe a dus, aşa cum era de aşteptat, şi la intrarea în silenzio stampa a jucătorilor. Astfel, ei apar în faţa jurnaliştilor numai la obligaţiile contractuale, cum a fost şi conferinţa de presă de dinainte meciului de Liga Campionilor. Cu acel prilej, Latovlevici a fost foarte irascibil, bănuindu-l aiurea pe un reporter că i-ar fi întins o capcană când l-a întrebat dacă a văzut meciul lui Basel din campionat. Jucătorul nu-l văzuse şi a interpretat întrebarea ca fiind un atac. Chiar dacă iniţial n-a fost aşa, Latovlevici a dovedit o lacună care merită exploatată. Un fotbalist profesionist n-are în fişa postului şi studierea adversarului? Ca echipă şi individual, să-şi observe adversarul direct. Mergând mai departe pe fir, tragem concluzia că Reghe n-a făcut vizionare cu echipa. Steaua a jucat vineri în campionat, iar Basel sâmbătă. Mă gândesc că n-ar fi fost rău ca toată echipa să vadă meciul în direct. Ar fi comentat, ar fi schimbat impresii. E adevărat, simplul fapt că îţi faci temele nu înseamnă că eşti scutit de greşeli la examen (a se vedea pasa lui Latovlevici la adversar).  Dacă nici temele nu ţi le faci, înseamnă că fie te crezi genial, fie baţi cruci şi aştepţi să-ţi pice de sus.