Gabriel MANȚĂ

Săptămâna trecută scriam că ar fi o performanţă dacă fetele noastre s-ar menţine în zona actuală a clasamentului WTA. Dar acum, când Simona Halep câştigă al cincilea turneu al anului (şi din carieră!) şi avansează până pe locul 14, ce-ar mai fi de spus? Finala de la Moscova a fost în cumpănă doar în primul set, dar ce set! Din 5 game-uri în care a servit Samantha Stosur, la 4 dintre ele Simona a avut mingi de break. Multe, nenumărate! N-a izbutit să fructifice decât una, adică la fel ca australianca, aceasta beneficiind de... o singură minge de break! Aşa s-a ajuns la tie-break, acolo unde teoretic se putea întâmpla orice, iar să pierzi un asemenea set, pe care l-ai avut de atâtea ori în mână, ar fi fost piatră de moară şi pentru o jucătoare experimentată, darămite pentru Simona, 22 de ani luna trecută! Însă fata noastră n-a lăsat să se întâmple orice, a luat jocul pe cont propriu şi a câştigat tie-break-ul la 1. Iar setul următor la două game-uri. Neaşteptat, premierea în capitala moscovită s-a făcut pe muzica din serialul Dallas!

Ca de fiecare dată, după un asemenea succes, ne întrebăm ce urmează. Şi, bineînţeles, am vrea totul cât mai repede: Top Ten, o finală de Slam, un titlu de Slam, numărul unu, alte finale, alte titluri etc., etc. Nu trebuie să însemne dezamăgire dacă acestea nu vor veni repede sau nu vor veni deloc. Să nu uităm că această fată a făcut pentru tenis un sacrificiu estetic pe care altele, cele mai multe, îl fac în sens invers, tot pentru „carieră”. Dar asta înseamnă un singur lucru, că se preocupă de harul ei. Că va munci... ca şi cum n-ar avea talent, vorba Martei Karolyi, antrenoarea Nadiei. Pe teren, n-am văzut la Simona, ca bijuterii, decât cercei-clipsuri, în rest nu machiaj „waterproof”, nu ojă, nu codiţe în tendinţe. Doar agrafe şi cordeluţă de fată cuminte. Dar nici muşchi ca la adversara ei din finala de ieri. În vremurile de azi e dificil de găsit o cale, într-unele vezi mai întâi sportivul apoi femeia, în altele vezi în primul rând femeia şi pe urmă sportiva. Cred că acolo unde se echilibrează balanţa se află Simona noastră.