Gabriel MANȚĂ

Ştiţi filmul ăla cu Mălăele şi Emilia Popescu, „Divorţ din dragoste”? Erau acolo nişte martori de profesie, tocmiţi să spună ce trebuie în faţa instanţei ca să iasă divorţurile bine. Fiind luaţi la ochi după mai multe depoziţii, au fost băgaţi la mărturie mincinoasă chiar după ce au relatat întocmai o întâmplare petrecută sub ochii lor. Ei bine, cam aşa a ajuns şi marele, mai degrabă la propriu, Horică Ivanovici să pătimească pentru critică la adresa unui personaj mai mult decât criticabil! Dar să nu-l plângem noi pe Horică, un purice ca el îşi găseşte oricând altă blană. El şi-a purtat şoul pe la toate televiziunile care-i lăsau libertatea de a se transforma în trompetă. În trompeta propriilor interese, desigur. Aşa a ajuns şi pe la oteve şi o să ajungă şi prin alte părţi, oricât de insalubre, cu o singură condiţie: să-şi dorească asta. E posibil să nu-şi dorească, fiindcă şi-a cam făcut suma. Nu mai e reporteraşul ăla tupeist care-i cerea 1.000 de parai lui Chivu, după cum ne dezvăluia Piţurcă acum câţiva ani. Alţii mai sensibili la tămâiere au fost mai darnici, aşa că acum trecuse la alt nivel. La Digi avea leafa dublă faţă de cea a unui fotbalist de la Steaua, filtra şi publicitatea oficială, iar pentru aia neoficială era burete. Ivanovici l-a atacat pe Naşu Sandu nu pentru că i-ar păsa de binele fotbalului românesc, lui îi pasă doar de banii din fotbalul românesc. Fiindcă, hai să fim serioşi, nu-l poţi acuza pe Naşu că a nenorocit fotbalul, dar să te tragi de brăcinari cu Corleone! Şi aici, ca peste tot, există sfere de influenţă din care unii ziariştii aleg să facă parte, nu neapărat pentru foloase palpabile. L-am mai pomenit aici pe unul de la radio Sport Total, care e un fel de ziarist de casă pentru Sandu, singurul la care intră în direct, acolo unde moderatorul face pe ridicătorul la fileu şi i se adresează tandru, cu apelativul „Traiane”. Cum, nu ştiaţi că pe Mircea Sandu îl cheamă şi Traian?! Asta e, nu putem fi toţi intimi cu potentaţii, precum respectivul om de radio, care, apropo, n-are nici o jenă în a-l face arşice pe Dragomir...

Revenind la Ivanovici, nu m-aş mira să-şi fi provocat singur debarcarea pentru a se distra pe cinste cu actuala sa postură de victimă, care-i obligă pe unii din branşă să-i sară în apărare (vezi Tolo), deşi în realitate îl dispreţuiesc.