Gabriel MANȚĂ

Momentul de reculegere în memoria lui Costică Ştefănescu a fost stricat de ambele tifoserii. Era clar că polonezii n-aveau habar de căpitanul de odinioară al Craiovei Maxima şi, chiar de ar fi ştiut, nu le-ar fi păsat. Ca să nu ne minţim singuri, nici fanilor stelişti care vor face deplasarea în Polonia nu le pasă dacă Lato e mort sau viu, acesta nefiind Latovlevici, ci un jucător polonez cam de vârsta lui Ştefănescu, încă în viaţă. Ideea e că mai degrabă s-ar fi respectat momentul de reculegere la un Dinamo-Steaua. Polonezii nu s-au conformat, au continuat să se manifeste, iar fanii Stelei au greşit când au început să-i huiduie. Dacă la un eveniment îţi intră unul cu pantofii murdari în casă, ultimul lucru recomandat e să-i faci scandal, mai bine îl laşi să se facă doar el de râs.

Trecând la joc şi mai ales la rezultat, trebuie să ne cam îngrijorăm. Dacă polonezii erau un pic mai tehnicuţi, ar fi scos ceva mai mult din situaţiile de contraatac, alea care n-au ajuns să se transforme în ocazii. Steaua şi-a păstrat forţa de a-şi înghesui adversarul, cu Tănase prelungindu-şi perioada de graţie, dar nu mai are un vârf care să inventeze goluri, ca Rusescu. Pe Piovaccari trebuie să-l alimentezi cu pase, să-i oferi mingi. Italianul are instinct şi ştie să dejoace tactica la ofsaid. Nu excelează la partea tehnică, la gol soluţia i-a fost oferită de Kuciak, care a ieşit neinspirat. Piovaccari, deplasându-se chiar şi cu spatele la poartă, pierduse progresia şi, în lipsa invitaţiei la lob, ar fi fost forţat la o soluţie statică şi nu-l văd reuşind vreun şut la vinclu de la acea distanţă. Dar, după ce a ieşit italianul, nici că am mai avut vreo acţiune frontală, s-a insistat pe benzi. La Varşovia, totul ar trebui să meargă strună pentru calificare.