Gabriel MANȚĂ

CFR a ratat startul. Ca şi Milan, anul trecut, ca şi PSG sau Real. Mă scuzaţi pentru alăturare, probabil că ambiţiile nu se compară, din moment ce echipele astea nu s-au grăbit să-şi concedieze antrenorii. Singura parte bună, cel puţin deocamdată, este că în locul lui Rednic nu a fost adus vreun portughez, ci Grigoraş. Oricum, cu Grig sau fără, după rezultatul şi prestaţia cu Steaua, CFR-ul şi-a demis şi pretenţiile la titlu, dacă le-o fi avut cu adevărat. E ceva ciudat la echipă, ceva care aduce a începutul sfârşitului. Clubul era specializat în a descoperi jucători străini de valoare care luau ochii prin competiţii europene şi apoi erau vânduţi pe bani buni. Tiparul acesta m-a indus în eroare la începutul sezonului, când am considerat “pe neve” că echipa clujeană se va bate cu Steaua la campionat. Sărăcia valorică a jucătorilor străini, pe care am constatat-o între timp, putea fi compensată de Florin Costea, care dăduse destule goluri pentru Severin, de ce n-ar fi dat şi pentru CFR?, şi de Voiculeţ, “il fantasista” de la Pandurii. Iată că aceştia încă nu-şi pun amprenta şi aici va trebui să lucreze Grigoraş. Cu cât succes, de data asta nu m-aş hazarda să anticipez.

Cu voia dumneavoastră, m-aş întoarce puţin la ziua amicalului nostru cu Slovacia, atunci când pe toate meridianele s-au jucat meciuri internaţionale. La partida dintre Italia şi Argentina, la Roma, a fost invitat chiar Papa Francesco, a cărui pasiune pentru fotbal este de notorietate. Messi nu a putut evolua, aşa că banderola de căpitan i-a revenit lui Mascherano, acesta şi omologul său, Buffon, fiind invitaţi de Papă să pună câte o lopată de pământ la rădăcina unui măslin, ca un gest simbolic de pace şi înţelegere. Am văzut în direct acest moment la televiziunea italiană şi recunosc că m-a impresionat. Şi nu întâmplător am amintit acum această scenă, pentru că în această zi de duminică mă apasă ştirea plecării dintre noi a unui băiat cuminte şi altruist, Grig, component al Naţionalei Artiştilor. Închid ochii şi îl văd iar înscriind acel gol fabulos, dintr-un unghi imposibil. Apoi îi deschid şi nu-l mai văd. Rămâne golul.