Gabriel MANȚĂ

Latovlevici a făcut ce-a făcut şi i-a dat dreptate lui Piţurcă: în loc să respingă de pe linia porţii lui, a dat-o în poarta cealaltă! În această controversă artificială despre profilul de fundaş al lui Latovlevici, propun să alegem partea bună, adică aceea că degeaba are Piţurcă dreptate, asta nu-l afectează cu nimic pe jucătorul Stelei. E ca şi cum ai spune despre un tenisman că e mai bun pe rever decât pe forehand. Asta e, se va plia pe o anume tactică. Sigur, dacă Latovlevici ar vrea (şi ar şi putea) să se perfecţioneze pe segmentul de bază al postului său, asta n-ar fi decât în folosul său. Dar el poate continua fără probleme şi la nivelul actual fiindcă, atenţie, Piţurcă n-a spus că e bun în ofensivă şi catastrofal în defensivă, ci doar că excelează într-o direcţie în comparaţie cu cealaltă. Un exemplu pentru Latovlevici ar putea fi Contra. Nu întâmplător acesta a făcut carieră în fotbalul spaniol, acolo unde latura ofensivă e la mare preţ. De exemplu, prin ce ne-a rămas nouă în memorie finala Cupei UEFA dintre Alaves si Liverpool? Păi prin scor, în primul rînd, apoi prin driblingurile şi fentele de centrare cu care Guriţă îşi întorcea adversarii în colţul careului. A fost magnific, a dat două pase de gol, însă tot la fel de adevărat este că apărarea din care făcea parte a încasat nu mai puţin de 5 goluri! Randamentul său ofensiv îl punea în umbră pe cel defensiv, ceea ce a făcut ca, atunci când a ajuns la Milan, să fie folosit mijlocaş. Da, poate fotbalul italian nu i s-ar potrivi nici lui Latovlevici, dar cine spune că Il Calcio e o destinaţie obligatorie? Acolo modelul e „Tractorul” Zanetti, despre care e greu să spui ce ştie mai bine să facă, să se apare sau să atace. Sau, ca să ne întoarcem în timp, Maldini a făcut de toate în atac, dar nimeni nu poate spune că nu se achita la superlativ de treaba „murdară” din apărare. Să nu uităm că fotbalul italian a dat de curând şi un Balon de Aur tip fundaş de fier, Cannavaro, care excela aproape într-un singur sens, acela din fişa postului.

Ca să concluzionăm, singurul risc pentru Latovlevici este ca profilul său de jucător să nu-i fie pe plac lui Piţurcă, adică unui antrenor care porneşte în primul rând de la ideea de a nu primi gol. Dar asta nu înseamnă ca oficialii stelişti (şi cu atât mai puţin nevestele lor!) trebuie să exagereze şi ei cu ofensiva...