Dacă vrei să câştigi...

Sâmbătă dimineaţa am avut bucuria de a-l cunoaşte live pe colegul de rubrica Gabriel Manţă pe care până acum îl ştiam şi îl apreciam doar din ce scrie. Faptul că pe lângă calitatea comentariilor sale a etalat şi un fotbal de clasă (a fost creierul şi sufletul echipei noastre, „Înţelepţii”, ba a şi înscris singurul gol al meciului în care i-am bătut pe „Eternele Speranţe”, ambele echipe fiind ale „Monitorului”, desigur) e de la sine înţeles, întrucât nu poţi face un comentariu de calitate decât dacă „ştii şi cu obiectul”, puţinele excepţii de la noi (un Eftimie Ionescu, de pildă, care avea dioptrii, cred, minus 18!) sau de aiurea nefăcând decât să confirme această teorie. Am purtat cu acelaşi prilej, arbitraţi cumva şi de Sandrinio, o discuţie şi despre pariuri, mai ales că subiectul e de actualitate de când cu tunul dat săptămâna trecută caselor de pariuri de o gaşcă de tenismeni, 10 la număr, care au trântit cele 5 meciuri cu un entuziasm aproape egal cu al rusălăului Davydenko acum vreo 3-4 ani, când a şi fost suspendat pentru asta. Că ălea 5 meciuri au fost trântite nu-i, aşadar, o noutate. Chestia de-a dreptul curioasă e cu câştigătorii de la pariuri: cum dracu' de-au aflat, cei inclusiv din România care au pariat pe acelaşi bilet pe toate cele 5 meciuri care se disputau în toate colţurile planetei? Să fie oare o inspiraţie aproape divină? Sau o Mafie perfect organizată, eventual chiar mână-n mână cu casele de pariuri care, cu acest prilej, dincolo de paguba declarată, au avut şansa de a spăla sume colosale de bani? Plecând de la această idee, pentru a fi mai explicit, imaginaţi-vă cum ar fi ca la cel mai mediatizat pariu al zilelor ăstea, cel referitor la numele bebeluşului regal britanic, presupunând că e vorba de o fetiţă, lumea să parieze pe Alexandra, Mary ori Angela, iar câştigător să iasă... Gwyneth? Câţi aţi paria pe acest străvechi nume celtic? Şi de ce?