Gabriel MANȚĂ

Finala feminină la Wimbledon a fost oarecum salvată pe final de tresărirea de orgoliu a Sabinei Lisicki, şi ea de origine poloneză, că tot vorbeam despre inflaţia de polonezi în fazele finale. Numele său e mai sonor în pronunţie neaoşă, adică Lişiţki. Dar ea a jucat tern, după pronunţia vestică, Lisichi, care aduce mai degrabă a nume de animal de companie. Ea nu a reuşit să-şi domine emoţiile, prea puternice pentru o sportivă profesionistă. Am mai văzut oameni plângând la tenis, şi mai duri, şi mai dure, dar niciodată în timpul punctelor! După o dublă greşeală în setul secund, ochii Sabinei se umpluseră de lacrimi, pentru ca imediat, după o altă dublă, să curgă pe obraji. Prea multe griji pentru cei dragi, pentru cât de dezamăgiţi ar putea fi ei… Dar şi-a tras imediat sevă din empatia publicului şi aproape că a relansat meciul. Mă gândeam atunci, dacă reuşea fantasticul comeback de la 1-6, 1-5, la ce-ar fi fost apoi în sufletul lui Marion Bartoli. Ar fi fost şi ea pe culmile disperării, dar poate spectatorii n-ar fi empatizat la fel dacă ea şi-ar fi ţinut lacrimile în frâu. A câştigat, deci, “roboţelul cu burtică”, dar un câştig cert a căpătat şi Lisicki, iar asta se va vedea în următoarele ediţii londoneze.

Pentru că nu pot cuprinde şi finala masculină, mă voi limita la câteva vorbe despre semifinale. M-am aflat într-o postură deloc de invidiat: din motive diverse, ţineam cu toţi! Sigur că asta înseamnă satisfacţie garantată oricine ar trece mai departe, dar în acelaşi timp părere de rău pentru învinşi. Şi cum să nu-ţi pară rău după del Potro? Uriaşul a făcut un joc uriaş şi doar gena de campion a lui Djokovic l-a salvat pe acesta. După Janowicz regretele sunt mai puţine, el e tânăr şi va avea timp să se mai rafineze, nu neapărat în ceea ce priveşte loviturile, cât atitudinea şi concentrarea. Finala sper s-o fi câştigat Murray, să se descătuşeze odată şi gazdele după o viaţă de om în care au aplaudat alte naţii câştigătoare pe iarba de la Wimbledon.

Nu pot încheia fără un “răutăcism” din fotbal… Naşu şi votanţii săi, după care se ascunde, sunt precum armata egipteană: aia a suspendat Constituţia, ei suspendă regulamentele!