A trecut aproape o săptămână de la decizia UEFA în privinţa Stelei şi lucrurile au început să se aşeze pe făgaşul normal. Steaua e acum ca Piţurcă, vinovată, dar pedepsită virtual. După atâta tensiune, datoria echipei campioane este să prindă toamna europeană, adică să evolueze în grupe. Că o fi în Liga Campionilor, cu atât mai bine, dacă nu, obiectivul minimal e Liga Europa. S-a tot bătut monedă că fotbaliştii n-au nici o vină în dosarul Valiza, că ei au câştigat titlul pe teren şi merită să joace în Liga Campionilor… De acord cu prima parte, dar asta cu meritatul trebuie să o demonstreze prin joc. Cum ar fi ca după această emulaţie cu “suspendarea suspendării” să rateze calificarea pe teren, în turul ăsta sau în următorul?!
Nu e de joacă, echipa ce va coborî în iarbă, cel puţin cu cei de la Vardar, va fi lipsită de trei jucători esenţiali, o adevărată coloană vertebrală: Rusescu – transferat, Chipciu – accidentat, Chiricheş – neselecţionabil pentru că n-ar mai putea juca în cupele europene la viitoarea sa echipă, ceea ce i-ar scădea preţul. Să zicem că ultimul ar mai avea ceva şanse, fie pentru că echipa la care se va transfera nu are treabă cu Europa, fie pentru că tratativele bat pasul pe loc şi jucătorul va rămâne la echipă. Apropo de jucători transferabili, mă întreb de ce numele lui Tănase nu se vehiculează deloc. Acesta şi-a atins limitele la Steaua şi a atins o vârstă de la care cota sa este puţin probabil să mai crească.
În privinţa achiziţiilor, aud de acel atacant italian ca şi rezolvat, se mai vorbeşte despre încă unul, dar aceştia vor trebui integraţi din mers. E aproape cert că nu ei vor decide calificarea.
Sper ca Steaua să gestioneze bine situaţia, pentru că altfel o minte simplistă de suporter ar lega eşecul de absenţa lui Becali. Iar asta mi s-ar părea o pervertire maximă a percepţiei, încă o pătimire de dus pentru acest club. Steaua se poate autofinanţa, dacă vor apărea probleme financiare, acestea nu pot fi decât premeditate.