Rătăciţi în peisaj

Indiscutabil, cea mai mare surpriză din acest an, în preliminariile Campionatului Mondial, este acest 0-4 înregistrat la Copenhaga în partida dintre Danemarca şi Armenia. Pentru noi, acest rezultat poate constitui o temă de meditaţie, date fiind antecedentele noastre în relaţie cu cele două echipe. Încă ne mai amintim de nenorocirea care s-a abătut asupra noastră când am scos un amărât de meci egal la Erevan. Dar şi de catastrofa din dubla cu Danemarca, tot din preliminarii. Acum, la câţiva ani distanţă, un egal cu Armenia, chiar şi la Bucureşti, ar fi privit ca un rezultat bunicel. Iar dacă l-am obţine la Erevan, îmi vine să cred că elogiile din presă ar fi de acelasi calibru cu cele din '94, după ce băteam Argentina la World Cup. Cât priveşte Danemarca, nu-mi vine să cred că am putea spera măcar la un egal, oricât de slabă ar fi ea (şi este, din moment ce o face pulbere Armenia la ea acasă, iar în clasamentul grupei ocupă un biet loc 5 din 6, câte cuprinde grupa respectivă), ceea ce vorbeşte de la sine despre valoarea ei. Şi a antrenorului ei, desigur. Sau întâi despre a antrenorului, fiindcă ceva fotbalişti parcă am avea, numai că degeaba îi avem dacă în teren dăm peste obsesii piţurciene, de tipul Bogdan Stancu, aşa cum în anii trecuţi ne loveam fie de un Florescu ori de un Codrea. Culmea e că încă stăm binişor în clasament, existând ceva speranţe la un loc 2, deci de a ne face de râs abia în baraj. Ce înseamnă echipa reprezentativă a României în peisajul mondial de azi s-a văzut limpede în ultima săptămână, în care au figurat date din calendarul omologat de FIFA, la care au avut loc partide fie oficiale, fie amicale dar care se iau în calcul la punctajul general în clasamentul mondial. Ei bine, au avut loc fel de fel de meciuri interesante, printre ele figurând însă şi unul de râsul lumii. Aţi ghicit: e vorba de România – Trinidad-Tobago. Chestia e cât se poate de simplă: nu ne mai vrea nimeni nici măcar pentru un meci „subţire”, de vară, ca şpriţul. Suntem complet rătăciţi pe „planeta fotbal”, şi probabil că aşa vom rămâne multă vreme. Măcar până când vor pleca la brutărie toţi ăia care ne-au adus în situaţia asta.