Gabriel MANȚĂ

Primii patru favoriţi la Roland Garros au prins sferturile, dar toţi au parte de adversari incomozi pentru a avansa în semifinale. Deocamdată, caimacul în turul precedent nu l-au luat favoriţii, ci Stanislas Wawrinka şi Richard Gasquet. Cei doi au produs un meci de pomină, cu elveţianul revenind de la 0-2 la seturi şi câştigându-şi locul în sfertul cu Nadal. La un moment dat, în setul patru, parcă game-ul al optulea, ambii jucători au produs neverosimil de multe lovituri câştigătoare, cât alţii într-un set, dacă nu chiar într-un meci întreg! Prea frumoasă această partidă ca să simţim clasica părere de rău pentru învins. Gasquet, aşa cum a declarat, a jucat cel mai bun tenis al său, iar faptul că asta n-a fost de ajuns spune ceva despre adversarul său. Sau despre şansă, pentru că francezul a avut două mingi de break în decisiv şi ar fi servit pentru meci dacă ar fi fructificat una, dar la prima dintre ele mingea lui Wawrinka a lovit banda şi s-a aşezat cuminte lângă fileu. Elveţianul şi-a cerut scuze îndelung, inclusiv publicului, dar asta nu l-a împiedicat să fie necruţător la mingea următoare şi să scrie astfel istoria partidei. Oricum, cât timp Wawrinka rămâne în competiţie spectacolul este ca şi asigurat, iar asta se va vedea şi în întâlnirea de azi, cu „gazda” Nadal. La fete, cea căreia „i se spunea Buldozerul” a dat peste un escavator, drept pentru care a pierdut un set, nu mai mult. Pentru identificare, este suficient să spunem numele celei de-a doua, Kuzneţova, căci prima se ştie.

Colateral, m-a lăsat mască un pseudoeditorial virtual al lui CTP, în care îşi mărturisea extazul pentru o perioada în care pe Eurosport s-a putut auzi comentariul în engleză, cu intervenţii „pertinente şi rare”. Perioada a fost oricum scurtă, poate chiar mai scurtă decât i-a luat lui CTP să-şi tasteze satisfacţia. Problema e că, pe vremea când făcea pe comentatorul de tenis pe la sport.ro (între timp nu l-au mai chemat nici oamenii ăia, că doar vedeau reacţiile!), observaţiile sale erau oricum numai rare nu! Cât despre pertinenţă... predicţiile sale, de la care nu se putea abţine, erau mai întotdeauna pe dos. În concluzie, CTP agreează un tip de comentariu diferit de cel pe care-l practica el însuşi pe vremuri. Un fel de reevaluare.