Doru POPOVICI

N-am să abordez cazul Becali în registru miştocăresc-pamfletistic, pentru că aşa este creştineşte: să nu râzi de omul aflat la necaz. Cât priveşte omul despre care vorbim, probabil că este cea mai alambicată fiinţă din spaţiul public românesc, el însuşi neştiind probabil unde să se încadreze: la escroci fără frontiere sau la binefăcători fără limită? La păcătoşi (care înjură, fumează, joacă table pe 'j de mii de euro) sau credincioşi pentru ca Biblia e lege? Dincolo de toate astea, pentru mine, George Becali este o victimă: a propriului temperament, a lipsei de şcoală / cultură / maniere, dar mai mult decât orice, este o victimă a democraţiei. A acestei democraţii pe care creatorii ei din prima fază (începutul anilor '90) o defineau ca „originală” şi nu greşeau: este singura democraţie din lume ai cărei beneficiari majori au devenit tocmai cei care într-o societate normală ar fi doar anonimi într-o mulţime fără identitate, de tipul Becali (tot tribul, nu doar întâiul condamnat), Dragomir, Copos, Neţoiu etc. Vreau să spun că prin fotbal (de fapt, prin tunurile date în fotbal, singurul domeniu unde băieţii ăştia – şi încă destui alţii – puteau găsi unii încă mai puţin dotaţi intelectual decât ei, pe care să-i şi exploateze!) ăştia au devenit cunoscuţi, mai ales din vina presei, asta creându-le iluzia că ei chiar ar fi nişte – ptiu! - personalităţi. Cine să le spună că de fapt sunt doar nişte biete personaje dintr-o comedie proastă? Şi pentru că în viaţă totul se plăteşte, iată că a venit şi ziua socotelii finale. Pe care ăştia nici măcar nu pot s-o priceapă. Eu au crezut că totul li se cuvine. George Becali, în cei doi neurorni ai lui, are probabil bine înfiptă ideea (total eronată) că el chiar a reprezentat România la Bruxelles şi că are dreptul, ca ales al poporului, să facă legi şi pentru mine şi pentru alţi vreo 18-20 de milioane, după chipul şi neuronii săi. Greşit. De aceea, acum i se pare că este o „victimă politică”, când în realitate e vorba doar de o afacere împuţită, cu iz economic. Pe scurt, Becali a luat-o „pe partea economică”, la care arătase chiar că se pricepe, în celebrul dialog de la Antena 1, după care, în orice ţară normală, ar fi fost condamnat în procedură de urgenţă.