Victime şi asasini

Trei dintre multele întâmplări spectaculoase (iar unele absolut senzaţionale) care mi-au populat ultimul weekend sportiv au însemnat tot atâtea accidentări ale unor sportivi care sigur nu meritau asemenea soartă. Cronologic, prima este cea a lui Chiricheş pe care un cretin l-a atacat cu sălbăticie, iar cine a jucat fotbal „adevărat”, pe teren mare, în pantofi cu crampoane, ştie că atacul nu a fost întâmplător, ci ţintit a-l schilodi pe adversar. Prilej cu care, evident, şansa (reală) ca victima să prindă un contract serios cu o echipă de primă mână s-a diminuat considerabil. Se poate însă şi mai rău: John Terry, acest monument de implicare şi de devotament, a suportat, în campionatul Angliei, un atac cât se poate de asemănător. Numai că Terry, spre deosebire de Chiricheş, e mai aproape de 40 de ani decât de 20, iar refacerea lui până mâine, când ar trebui să-şi ducă echipa spre un nou titlu european, este improbabilă, chiar dacă accidentarea e mai puţin gravă decât părea în transmisia live. Din lanţul de sălbăticii de pe gazon nu puteau lipsi românii. Culmea, în postură de victime! O primă tentativă de omor s-a produs la adresa lui Ştefan Radu, primul knock-down fiind opera propriului portar. Reparat de echipa medicală, a devenit apoi ţinta unui adversar: voleu în barbă, alt knock-down. Ciudat, şi-a revenit din nou, tocmai la timp pentru ca idiotul ăla, acelaşi, să-i mai dea un voleu, tot în barbă. Până şi la box după 3 knock-down-uri într-o repriză se opreşte partida, aşa că şi Ştefan Radu a fost oprit să continue, cu piramida nazală fracturată. Ştiţi care-i culmea? Că ălălalt, din câte-mi aduc aminte, n-a primit nici măcar galben! Bănuiesc că între timp a fost operat, asemenea lui Pisică. Iar ăsta, numai când îl ajung din urmă vârsta şi fracturile de piramidă nazală apără de zici că-i chiar portar! Dovadă e meciul de alaltăieri, când n-a luat gol de la Milan, cu Balotelli al lor cu tot. Dar cel mai groaznic „accident” l-a suferit Pantilimon. Pe care l-a zdrobit efectiv unul, Mancini. Un dobitoc pe care Pantilimon l-a adus faţă în faţă cu singurul trofeu la care mai putea spera, dar ca recompensă pentru prestaţia lui F.A. Cup, Panti a primit... un loc pe bancă! În finală! Pe care City şi Mancini au pierdut-o printr-un gol care Pantilimon nu l-ar fi luat 1000 de ani.