Gabriel MANȚĂ

Nu credeam să mai am vreodată cuvinte de laudă pentru gsptv, dar iată că mulţumită celor de acolo am putut vedea marele derby al fotbalului portughez, Porto-Benfica. Ciorba campionatului lusitan se încinsese brusc etapa trecută, când liderul autoritar, Benfica, nu fusese în stare să treacă de Estoril pe propriul teren, astfel că rivalii de la Porto se apropiaseră la două puncte şi acum meciul direct din penultima etapă căpăta sens. Iar Benfica, după ce părea că rezolvase campionatul, ajunsese în situaţia de a-şi juca sezonul în doar câteva zile, între deplasarea de la Porto şi finala Ligii Europa contra lui Chelsea. Aşa cum era de aşteptat, meciul n-a fost prea spectaculos, dar finalul a făcut toţi banii. Un puşti de 17 ani, Kelvin, a fost aruncat în luptă de antrenorul lui Porto şi a reuşit să înscrie golul victoriei în prelungiri, după demarcare-preluare-finalizare demne de orice mare nume al fotbalului actual! Drept pentru care cei doi comentatori au decretat că Porto este campioană “mai mult ca sigur”. (Cred că erau studenţi în practică, nu mai auzisem în viaţa mea de ei. Unul cred că era dinamovist, a accentuat de vreo câteva ori, cu bătaie către stelişti, că jucătorii Benficăi nu se sperie de câteva obiecte aruncate din tribună, fiind ei bărbaţi adevăraţi!). Pe site, un coleg de-al lor le dădea peste nas şi spunea în titlu că Porto este “aproape campioană”.  Dacă pentru primii nu mai contau meciurile din ultima etapă, celuilalt probabil că nu i se părea chiar formalitate meciul lui Porto cu Pacos Fereira, echipă care şi-a adjudecat deja locul 3 şi participarea în preliminariile Ligii Campionilor. Măcar să nu câştige Porto tot în prelungiri, ar fi un renghi al sorţii greu de suportat pentru cei de la Benfica.

În încheiere, câteva cuvinte de consolare pentru Pantilimon, care a fost sărit din schemă de Mancini, la finala Cupei Angliei. Se vede treaba că antrenorul lui City n-a învăţat din greşeala lui Mourinho, schimbând portarul şi stricând astfel aura echipei. Nu e vorba de superstiţie, ci de starea de spirit indusă. Exemplul Barcelonei era mai nimerit, dacă s-a stabilit că Pinto apără în meciurile de cupă, atunci o face până la eliminare sau până ridică trofeul deasupra capului.