Sfârşitul de carieră al uriaşului Sir Alex Ferguson a devenit subiectul zilei în tot ce înseamnă media, de la un capăt la celălalt al planetei. Zilnic, în presa scrisă, în cea online, ori în audiovizual, putem citi/vedea/auzi nişte chestii care ţin mai degrabă de domeniul fantasticului decât de cel al fotbalului ori al societăţii în general. Pentru că nu e tocmai uşor de înţeles, mai ales dacă eşti român, cum poate un om (dar oare Sir Alex e chiar om, sau o fi vreun „alien”, cum se zice la ei, în Insulă?) să stea neclintit de pe banca tehnică preţ de 27 de ani! Aici însă trebuie făcută o paranteză mai amplă; pentru că atunci când vorbim de fotbalul britanic ne referim nu doar la lovitul mingii tare şi la centrările la cap, ci facem trimitere şi la pedigree, la tradiţie, la blazon, atunci nu putem să nu amintim şi faptul că Sir Alex nu e altceva decât un recordman care s-a ambiţionat să depăşească un alt deţinător de record, şi chiar că nu mai putem vorbi decât de blazon şi tradiţie. Ei bine, Sir (tot Sir, v-aţi prins!?) Matt Busby, antrenor (tot) la Manchester Uniter, cu care a apucat să câştige (tot) Cupa Campionilor, în 1969, în cea mai frumoasă finală pe care mi-o amintesc eu, contra Benficăi lui Eusebio, cu 4-1 în prelungiri, a antrenat United-ul ... 24 de ani!! Adică începând din 1945, imediat după Război, până în anul Festivalului de la Wordstock, Manchester United a avut un singur antrenor, pe Sir Matt Busby. Care, împreună cu fotbalistul suprem produs de Marea Britanie, (tot) Sir Bobby Charlton, a alcătuit echipa de supravieţuitori ai groaznicului accident de avion de la Munchen în care au murit absolut toţi ceilalţi. Aşadar, la o singură echipă, Manchester United, doi antrenori, Sir Matt Busby şi Sir Alex Ferguson, au antrenat împreună preţ de 51 de ani! O jumătate de secol şi ceva, adică mai mult de o treime din vremea de când există fotbalul inventat în 1863 şi care va aniversa anul acesta 150 de ani.