Gabriel MANȚĂ

Cică Ivanovici, că ăsta ştie tot despre domnu’ Piţi, inclusiv conversaţiile private, ar fi interceptat o convorbire telefonică de ultimă oră între Piţurcă şi Tănase. Şi chiar dacă n-a interceptat-o, şi-a imaginat-o, da? Înainte de a ajunge stenograma pe piaţă, laitmotivul a fost  “Tănase, zero pase!”… După dedicaţiile cu gol primite ostentativ de la oamenii ţinuţi pe bancă la meciul cu Olanda, adică Mutu, Maxim, Keşeru, se pare că selecţionerul încearcă astfel să se protejeze împotriva unor noi dedicaţii de la Rusescu şi Chipciu! Ca să se asigure că ăştia nu o bagă în aţe astăzi, la Galaţi, l-ar fi contactat pe marele coordonator de joc, de pasele căruia se ştie că sunt dependenţi golgheterii Stelei.

Tănase ar trebui să fie mai egoist, să nu mai împartă pase în stânga şi-n dreapta, precum un chelner halbele, ci să încerce el poarta, cu loburi de-alea la firul ierbii, pe care le-a brevetat cu olandezii. Lăsând gluma la o parte, apropo de echipa greşită de domnu’ Piţi la Amsterdam, nici cu portarul nu prea i-a ieşit. S-a reţinut că doar golul 4 a fost al lui Pantilimon, la acea minge respinsă în faţă, dar hai să ne amintim puţin şi deschiderea scorului. Van der Vaart (ce bătaie şi-a putut lua de la amicul Robben, în Bayern-Hamburg!!) a şutat plasat în dreapta portarului, care s-a culcat spre minge în stilul său, fără să se împingă în picioare. O fi fost şutul lângă bară, dar ăla scos de Tătăruşanu la Benayoun, în Steaua-Chelsea, n-a fost la fel? Fazele mi se par asemănătoare ca două petice de minge!

La final, să salutăm cum se cuvine două isprăvi uluitoare. Mai întâi a lui Messi, care a luat la rând echipele din Spania şi s-a apucat să le marcheze goluri până s-au terminat. Echipele, nu golurile! Vorba comentatorului de la Digisport, Messi a închis cercul. Apoi, dacă mi s-ar fi propus o ghicitoare, Djokovic învins entuziasmant de un tenismen care foloseşte reverul cu o singură mână, m-aş fi gândit la o răzbunare a lui Wawrinka, dacă mi s-ar fi oferit indiciul vârstei peste 30 de ani, m-aş fi oprit la Federer. Dar nu, a fost Tommy Haas, neamţul oferindu-ne unul dintre cele mai frumoase meciuri ale acestui an şi totodată o lecţie despre tenis şi limite. Federer, mai tânăr cu trei-patru ani, ar putea lua aminte.