Gabriel MANȚĂ

Să greşească echipa de start i se poate întâmpla oricărui tehnician, consacrat sau nu. Cine să anticipeze că Stancu va juca înspăimântător de slab? Sau că Goian va fi mereu al doilea la minge? Apropo de Goian, am auzit mulţi cunoscători post-factum cum că Gardoş merita, că „Gardoş a demonstrat” etc. Ce a demonstrat Gardoş? Că a fost capabil să suplinească lipsa lui Szukala, după care tot ăla a jucat. Deci Gardoş să-şi câştige mai întâi locul la Steaua pentru a fi propus cu atâta vehemenţă la naţională. Tot ce se putea enunţa decent despre Goian înainte de meciul cu Ungaria erau următoarele: a coborât ştacheta odată cu transferul în Serie B, are o vârstă, pentru viitor trebuie găsită o alternativă către care să se facă tranziţia. Dar să începi fără el la Budapesta însemna să fii Mafalda. Altfel au stat lucrurile cu Ştefan Radu. El a fost ales pentru că aşa a gândit Piţurcă strategia, în cheie defensivă, cu patru fundaşi masivi. Când s-a trezit domnu’ Piţi că trebuie să alerge după egalare, sigur că ar fi preferat cursele şi centrările lui Raţ, dar era greu să faci schimbare de fundaş la 0-1 cu atâţia jucători ofensivi pe bancă. Şi pe partea opusă Tamaş a fost invizibil în ofensivă, asta fiind şi una din cauzele pentru care Torje a pierdut banda. Chiricheş a fost singurul fundaş care a arătat valoare şi disponibilitate, făcând chiar exces de zel când vedea că jocul nu merge, cu acele lansări în dribling din prima repriză, dar la care a pierdut mingea de fiecare dată.

La mijloc, Bourceanu şi Pintilii nu puteau face minuni pentru simplul motiv că ei sunt mai mult cu corvoada decât cu creaţia. Dar fac ei faţă la nivel înalt? În deplasările Stelei la Amsterdam şi Londra n-au făcut. Acasă, cu Ajax n-au jucat, doar cu Chelsea s-au descurcat fiindcă londonezii veniseră să stea la cutie. Cu aceşti mijlocaşi centrali doar ne descurcăm, nu mai mult, că altfel făceau diferenţa la Budapesta. Poate plictisesc, dar insist cu ideea că în postura de mijlocaş central Chiricheş ar putea fi o revelaţie. Am ajuns la Stancu, acolo unde se încheie bucla de la început. Ca tehnician, dacă un jucător îţi scoate efectiv ochii cu greşelile sale, n-ai voie să stai pe gânduri. Chipciu sau Maxim erau variante în primul rând pentru Stancu, abia apoi pentru Torje sau Grozav. Este inadmisibil ca domnu’ Piţi să piardă atâta timp, mai ales că fundaşii unguri etalau o vizibilă lipsă de valoare. În prima repriză au pierdut mingea de două ori, în zona careului, în urma unui pressing individual făcut de Mutu şi Stancu (şutul primului a fost blocat la sacrificiu, al doilea a controlat defectuos balonul, scăpându-l în aut de poartă). Păi unde ne mai întâlnim noi cu asemenea apărare, şi panicardă pe deasupra?! Căci ambele acţiuni ale noastre soldate cu gol au venit pe fondul unor atacuri de panică ale defensivei maghiare, chiar uşor amuzante dacă n-am fi avut inima în gât! Nu l-am văzut deloc pe Keşeru, poate nu s-a integrat, n-are relaţii de joc, n-are nici măcar prieteni printre tricolori. Dar Rusescu a intrat bine în joc, a ieşit la combinaţii, a arătat potenţial cert, măcar în perspectiva meciului cu Olanda. Nu ştiu ce tricolori va fi ales aseară Piţurcă şi care vor fi fost isprăvile lor, tot ce ştiu este că în fotbal exprimarea este şi în ton cu adversarul.