Pas înainte?

În ţările normale, locuite de oameni tot aşa, una din cele mai grave infracţiuni este cea legată de fiscalitate. În anii de puşcărie se echivalează cu trădarea de ţară, dacă nu şi mai rău. În fond, a nu alimenta bugetul ţării tale cu banii pe care eşti obligat să-i verşi este chiar trădare de patrie. Faptul că în unele ţări (de fapt în una: România!) fiscalitatea e absolut cretină în raport cu veniturile e altă poveste. Ei bine, în această ţară de basm, unui om căruia Finanţele Publice, în loc să-i restituie, conform legii, parte din impozitul plătit, s-a ambiţionat să-i blocheze cardul de salariu, ignorând şi hotărârile judecătoreşti, în discuţie fiind un rahat de sumă, parcă vreo 280 de lei, dacă ţin bine minte, i se poate părea oarecum bizar să vadă cum alţii, pentru sume de ordinul (zecilor de) milioane de euro sunt lăsaţi în pace, iar atunci când totuşi se declanşează procese, acestea durează 7 ani şi suportă vreo 40 de amânări ale sentinţei. Aţi înţeles, cred, că în acest caz e vorba de nişte tâlhari dovediţi, cunoscuţi publicului larg sub denumirea generică de „oameni de fotbal”. Am scris aici de zeci, poate sute, de ori despre borfaşii (unul mai mulţi decât cei doar 8 aflaţi acum în aşteptarea sentinţei) pripăşiţi în fotbalul pe care şi l-au aservit de aproape un sfert de veac. Culmea e că în loc să fi înfundat de mult pârnăile, ăştia îşi fac planuri în continuare. Aflăm astfel că domnul Gică Popescu vrea să devină Naşu' 2, adică să preia şefia FRF la anu', când îi va fi expirat primul din cei 2 ani de condamnare (e drept, cu suspendare), el urmând, în fericita situaţie că va fi ales, să-l păstreze ca preş. de onoare pe însuşi Naşu', neisprăvitul care, inexplicabil, încă n-a fost pus sub urmărire penală pentru măcar vreuna din tâlhăriile la care a fost complice în toţi aceşti ani. Pe scurt: se conturează înlocuirea unui borfaş nedovedit cu unul cu acte în regulă. O fi un pas înainte?