Gabriel MANȚĂ

Aşa de tare i-a impresionat Messi pe cardinalii ăia de la Vatican, că au ales Papă din Argentina! Dar, lăsându-l la o parte pe Messi, pe mine nu m-a impresionat Barcelona. Aşa cum nu i-am cântat prohodul după înfrângerea de la Milano, daţi-mi voie să privesc şi acum dincolo de acest 4-0. Jucătorii au tras de ei, au dat tot ce au putut în momentul ăsta, dar să nu uităm că asta s-a întâmplat şi pentru că Messi a asigurat începutul perfect. Înconjurat din toate părţile, el a iscat şutul acela dumnezeiesc (bănuiesc că s-o da dezlegare de la Vatican pentru folosirea acestor cuvinte în legătură cu Messi!). Dar Iniesta, unul dintre preferaţii mei din fotbalul mondial, greşise trei pase în primele trei minute! Altădată nu greşea atât în tot meciul. Iar Villa a fost ca şi inexistent pe teren (13 atingeri în prima repriză!), până la golul marcat. Îşi poate permite Barcelona acest lucru într-un meci cu Real, de exemplu, doar pentru o execuţie iluzorie? Pe urmă, chestiune care nu depinde de cât de bine iese tiqui-taca, încă de la alinierea jucătorilor înainte de meciuri se poate realiza principala hibă a echipei. Marţi, lângă arbitri era căpitanul Xavi - 1,70, apoi Valdes – peste 1,80, Pique şi Busquets – la vreo 1,90, apoi în jur de 1,70 până la sfârşit! Păi când Mourinho împânzeşte careul cu cel puţin cinci jucători înalţi la fiecare corner, un gol cu capul împotriva Barcelonei este chiar scontat la fiecare meci. Revenind la partida cu Milan, să nu ignorăm gloanţele care le-au şuierat catalanilor pe la ureche. Dacă intra bara lui Niang, Barcelona putea cădea iar în jocul ăla depresiv, mai ales că îi fusese refuzat şi un penalty de nerefuzat! Abate nu numai că l-a împins din spate pe Pedro, dar i-a luat şi picioarele printr-o prăbuşire controlată cu care, iată, l-a convins pe arbitru să tacă. Celălalt glonte a fost la incursiunea ex-ului Krkic, şutul lui Robinho fiind blocat la sacrificiu de admirabilul Alba. S-ar fi făcut 3-1 şi ar fi rămas puţin timp pentru reacţie. O singură observaţie despre Milan, m-a dezamăgit tracul lui El Shaarawy, putea să-i chinuie mai mult pe fâşia lui pe catalani, să-i ţină în priză pentru Ronaldo.

Una peste alta, pentru jucătorii Barcelonei ar servi un adversar de anvergură mică în sferturi, o Malaga sau o Galata, cu care să-şi crească jocul şi moralul, iar Realul, dacă o fi să fie, atunci mai bine în meci unic, adică în finală, decât într-o nouă dublă, să-i chinuie haidamacii lui Mourinho ca pe hoţii de cai!